Dilatarea pupilara

Intrebuintarile dilatarii pupilare

Dilatarea pupilara este o procedura prin care cadrele medicale competente (oftalmologii) provoaca marirea pupilei (conditie cunoscuta din punct de vedere medical ca midriaza) pentru a examina mai bine retina. Retina este un tesut fotosensibil ce se gaseste pe suprafata interioara a fundului de ochi. Lumina si stimulii vizuali declanseaza procese complexe care au ca finalizare transmiterea impulsurilor nervoase prin fibrele nervului optic spre centrul vizual al creierului.

Dilatarea pupilelor permite oftalmologului sa identifice varii tulburari ale retinei. Retinopatia diabetica reprezinta o complicatie cauzata de diabet si poate avea un impact sever asupra vederii pacientului; de obicei slabeste vasele mici de sange de pe retina, iar in anumite cazuri e posibil sa apara scurgeri care ar putea duce la alte complicatii majore; de exemplu, se pot cicatriza tesuturi, alimentarea cu sange s-ar putea reduce sau acestea ar putea ajunge in corpul vitros. Acestea ar putea afecta vederea pacientului; estompare, incetosare si pierderea partiala sau totala a vederii sunt posibile in cazurile netratates.

Degenerescenta maculara este o alta tulburare retiniana, comuna in randul pacientilor in varsta; aceasta afectiune este caracterizata de degenerarea receptorilor fotosensibili din macula (zona centrala a retinei) astfel rezultand reducerea abilitatilor de a recunoaste fete sau citi intrucat aceasta zona este in principal responsabila de vederea focalizata inainte.

Detasarea retiniana este o afectiune cauzata de obicei de traume sau boli. Aceasta afectiune apare cand o parte din retina se separa de peretele ochiului si necesita tratament urgent intrucat poate cauza orbirea.

De asemeni este posibila investigarea unor tulburari vitroase; de obicei caracterizate de vederea incetosata care este de cele mai multe ori cauzata de prezenta particulelor solide sau suspensiilor in corpul vitros, care blocheaza partial drumul luminii catre retina. In anumite cazuri aceste particule se formeaza inainte de nastere, insa nu este neobisnuit ca aceste suspensii sa se formeze individual o data cu imbatranirea persoanei. In situatiile in care un numar mari de particule apare brusc, se solicita examinarea oftalmologica imediata intrucat acest lucru ar putea indica tulburari grava a vederii.

Toate acestea impreuna cu alte afectiuni oftalmologice pot fi detectate prin investigatii retiene, care necesita utilizarea procedurilor de dilatare a pupilelor.

Descrierea dilatarii pupilare

Dilatarea pupilelor este de obicei provocata prin folosirea picaturilor de dilatare, substante care fie cauzeaza stimularea muschiului dilatator ce controleaza deschiderea irisului fie blocheaza muschiul sfincter care inchide pupila. Din momentul in care substanta dilatatoare isi face efectul oftalmologul poate investiga mai bine interiorul si fundul de ochi (retina, nervul optic si vasele de sange asociate). Dilatarea pupilelor este o procedura foarte intalnita in practicile moderne de examinare ofalmologica; marea majoritate a procedurilor de examinare a ochilor incepand cu inductia midriazei.

Dilatarea pupilei ar putea ajuta cadrele medicale specializate sa determine natura anumitor afectiuni ale ochilor sau ar putea asista ofalmologul in realizarea unor investigatii mai precise. In anumite situatii, boli sistemice precum diabetul, sau hipertensiunea ce anterior nu au fost detectate ar putea fi descoperite prin examinarea ochilor. Totodata in anumite cazuri – in special in randul pacientilor de varsta frageda, a copiilor sau a adultilor tineri – acomodarea ochilor trebuie blocata intrucat ar putea impiedica orice cadru medical specializat de la obtinerea unei evaluari precise a refractiei pacientului, deci ar putea interfera cu procedura de determinare a prescriptiei pentru ochelari. Asadar, dilatarea este utilizata pentru a obtine o refractie ce va permite oftalmologului sa evalueze corect situatia pacientului.

Dupa terminarea examinarii ochilor, este posibil ca pacientul sa simta inca efectele procedurii de dilatare pupilara pentru cateva ore. Pe durata acestei perioade este posibil ca pacientii sa ramana foarte senisibili la lumina soarelui si in general la orice lumina puternica, iar vederea e posibil sa fie estompata. Se recomanda utilizarea ochelarilor de protectie solara de catre pacient impreuna cu evitarea expunerii la lumina puternica timp de cateva ore dupa examinare, pana cand mobilitatea pupilelor revine la normal; de asemenea se recomanda evitarea sofatului, manevrarii utilajelor grele si in genera orice alte activitati ce necesita atentie si coordonare.

Medicamente asociate dilatarii pupilare

Exista numeroase substante ce pot fi folosite ca agenti pentru inducerea dilatarii pupilelor. De cele mai multe ori, este vorba de compusi ce contin saruri si sunt administrate direct pe ochi. Pot fi bazate pe steroizi (precum Dexametazona sau compusi midriatici), pe antihistamine, inhibatori ai receptorilor beta, substante adrenergice, paradrenergice (de exemplu Pilocarpine), medicatie parasimpatolitica (cum ar fi Atropina sau Mydriacil), prostaglandine, NSAID-uri (medicamente anti-inflamatorii ce nu sunt bazate pe steroizi) sau o varietate de anestezice locale.

Atropina reprezinta probabil cele mai folosit medicament pentru dilatarea pupilelor. Este folosit atat ca agent cicloplegic, pentru blocarea reflexului de acomodare al ochiului, cat si ca agent midriatic (pentru dilatarea efectiva a pupilei). Timpul de degradare pentru aceasta substanta este 7-14 zile, ceea ce o face o varianta mai buna pentru dilatarea pupilelor terapeutica; efectele sale fiind inferioare celor ale Fenileprinei sau Tropicamidului ca un ajutor pentru examinari oftalmologice tipice. Atropina provoaca dilatarea pupilei prin efectul sau asupra muschiului constrictor blocand actiunea acestuia insa neavand vreun efect asupra muschiului dilator. Din momentul in care medicamentul isi face efectul, muschiul dilator poate dilata pupila, iar aceasta ramane deschisa datorita lipsei de reactie din partea muschiului sfincter.

Ca agent cicloplegic, Atropina paralizeaza muschiul ciliar, paralizand efectiv acomodarea ochiului si permitand o evaluari corespunzatoare a refractiei sale si de asemeni, calmeaza durerea in cazul pacientilor afectati de uveita si de asemeni poate fi folosita ca agent terapeutic in tratarea glaucomului malign. Atropina nu este recomandata in cazul pacientilor la care este posibila aparitia unui glaucom de unghi ingust.

Exista mai multe efecte secundare asociate cu folosirea picaturilor midriatice. Cel mai intalnit este cel de fotosensibilitate ridicata, care ar putea tine zile bune dupa aplicarea agentilor midriatici. Totodata, productia nomala a lacrimilor ar putea fi inhibata de un abuz in aplicarea picaturilor – in situatia in care sunt folosite cantitati excesive sau aplicarile sunt facute prea des, se observa aparitia unei dependente – ochii nu mai sunt capabil sa produca normal lacrimi, asteptand ca picaturile sa indeplineasca rolul functional al lacrimilor.