Urgente de iradiere

Informatii generale despre urgentele de iradiere

Toti pacientii ar trebui sa fie constienti ca urgentele de iradiere nu sunt boli in sine ci accidente nefericite sau atacuri teroriste ce pot avea efecte grave asupra sanatatii sau starii anumitor indivizi. Radiatiile sunt prezente peste tot in jurul nostru sub forma de energie. Cercetatorii au stabilit ca exista diverse tipuri de radiatii care sunt diferite intre ele in functie de cantitatea de energie pe care se stie ca o pot stoca. Pe masura ce cantitati de radiatii sunt eliberate treptat in atmosfera si mediul inconjurator, cercetatorii au realizat o unitate de masura pentru acest tip de energie. Astfel, unitatea de masura pentru radiatie este numita curie. Totusi, cercetatorii au inteles ca acest lucru nu este suficient si exista necesitatea de a masura doza de radiatie la care un individ este supus intr-o unitate de masura speciala, numita rem. Fiecare pacient care este expus la niveluri anormal de mari de radiatii ar putea prezenta efecte grave care sunt similare cu cele obtinute intr-o urgenta de iradiere. Cercetatorii au estimat ca un individ obisnuit in Statele Unite este supus la aproximativ 1/3 rem pe an. In timp ce 80% din aceasta cantitate este datorata surselor naturale de radiatii, restul de 20% vine din surse artificiale de radiatie. Printre cele mai intalnite surse artificiale de radiatie enumeram razele X din medicina, televiziunea, cuptoarele cu microunde sau testarea armelor nucleare.

Simptomele urgentelor de iradiere

Cele mai multe cazuri clinice ale caror conditie medicala a fost provocata de un anume tip de urgenta de iradiere prezinta sindromul radierii acute (SRA). Primele simptome pe care un astfel de individ le prezinta sunt varsaturile, greturile si diareea. Aceste reactii neplacute pot aparea oricand intr-un interval cuprins intre cateva minute si cateva zile dupa expunere. Se stie ca simptomele acestui tip de tulburare pot crea confuzii deoarece prezenta lor nu este constanta in formele incipiente ale acestei afectiuni. Dupa manifestarea reactiilor precizate mai sus, in cele mai multe cazuri pacientul isi va reveni, iar apoi va parea sanatos pentru o scurta perioada de timp. Ulterior va manifesta aceleasi simptomele si deasemenea altele noi (cum ar fi oboseala, lipsa poftei de mancare, febra, convulsiile si chiar coma). Aceasta este o etapa grava a acestei boli si poate dura pana la cateva luni.

Pacientii care au fost diagnosticati cu SRA datorita unei urgente de iradiere mai prezinta si simptome mai mult sau mai putin grave de afectiuni ale pielii. Acestea se manifesta de obicei intr-un interval de cateva ore de la expunere si includ, fara a se rezuma la, inrosirea pielii, mancarimi sau umflaturi; alti pacienti s-au plans deasemenea si de pierderea parului. Aceste simptome prezinta acelasi comportament ca cele mentionate in paragraful anterior intrucat devin mai puternice si revin intr-o forma din ce in ce mai grava de fiecare data. Vindecarea completa a pielii unui individ poate necesita mai multi ani de terapie si rezultatul acesteia depinde de gravitatea urgentei de iradiere (mai exact de nivelul de radiatii la care a fost expusa pielea pacientului).

Tratamentul urgentelor de iradiere

Sansele de recuperare si supravietuire in astfel de cazuri scad pe masura ce doza de radiatie la care au fost expusi pacientii creste. Conditiile medicale care sunt provocate de expunerea la radiatie (in cazul urgentelor de iradiere) se dovedesc a fi fatale in majoritatea cazurilor clinice in cateva luni. Cea mai intalnita cauza a mortii o reprezinta distrugerea maduvei osoase a individului. Daca aceasta este afectata de radiatie pot aparea diverse complicatii grave, printre care se numara hemoragiile interne si infectiile. Norocosii supravietuitori vor fi nevoiti sa mentina un program strict de tratament a carui durata se poate extinde de la cateva saptamani la cativa ani in functie de severitatea conditiei medicale. O interventie rapida este preferata, intrucat aceasta creste mult sansele de supravietuire a pacientului.

Exista diverse forme de terapie ce pot fi folosite de un medic specialist pentru tratarea conditiilor medicale provocate de urgentele de iradiere. Acestea depind de severitatea bolii, de varsta si sexul pacientului, de tipul exact de radiatie la care acesta a fost expus si de o multitudine de alti factori. De exemplu, iodura de potasiu (prescurtata KI) s-a dovedit a fi destul de eficienta in tratarea pacientilor care din nefericire au fost expusi unei cantitati de iod radioactiv, substanta care se stie ca este eliberata la scara larga in accidentele de la centralele nucleare si in exploziile bombelor nucleare si doar in cazuri foarte rare de catre “bombele murdare”. Medicul dumneavoastra de familie poate determina daca terapia cu KI este adecvata conditiei dumneavoastra medicale. De exemplu, pacientilor care sufera de o alergie la iod nu ar trebui sa li se recomande un tratament cu aceasta substanta. In asemenea cazuri devine responsabilitatea medicului specialist sa caute metode terapeutice adiacente care ar trebui sa fie mai adecvate starii pacientului. Medicul de familie va putea apoi sa recomande metoda potrivita in care sa folositi aceasta medicatie pentru a obtine cele mai benefice rezultate.

In unele cazuri clinice consecintele urgentei de iradiere nu sunt reversibile si nu exista nici un tratament in acest sens. Din aceast motiv specialistii incearca sa combata simptomele neplacute ale tulburarilor provocate de expunere. Acestia ar putea prescrie analgezice si medicamente anti-greata pentru usurarea unor simptome, timp in care tratamentul cu antibiotice poate lupta efectiv cu o potentiala infectie secundara. Daca pacientul manifesta semne de anemie acesta va avea probabil nevoie de transfuzii de sange. Medicamentele care au fost aprobate de FDA pentru a fi utlizate in tratarea expunerilor la radiatie datorate unor urgente de iradiere (precum o “bomba murdara” sau un accident industrial) includ acidul deitilen-triamino-pentaacetic zinc (Zn-DTPA), acidul deitilen-triamino-pentaacetic calciu (Ca-DTPA) si albastrul de prusia. Recomandam insistent sa cereti medicului de familie mai multe detalii legate de aceste medicamente. Astfel veti afla cum tratamentul cu aceste produse (sau unele similare) va pot ajuta in combaterea bolii dumneavoastra. Alt medicament care s-a dovedit a fi destul de eficient in tratarea pacientilor expusi la doze mari de radiatie este Neupogen (Gilgrastim), un medicament ce actualmente este recomandat pacientilor care au urmat tratamente pe termen lung cu radiatii sau o chimoterapie. Tratamentul cu acest medicament stimuleaza cresterea celulelor albe din sange. Astfel, un tratament cu acest medicament ar putea ajuta maduva osoasa afectata.