Febra muscaturii de sobolan

Informatii generale despre febra muscaturii de sobolan

Febra muscaturii de sobolan este o boala infectioasa care apare, de obicei, dupa ce o persoana a intrat in contact cu un animal infectat; astfel, aceasta constituie rezultatul unei muscaturi sau a unei zgarieturi facute de un animal infectat. Aceasta afectiune este mai intalnita in cazul persoanelor care lucreaza mult cu animale, cum ar fi laborantii care manipuleaza frecvent soarecii de laborator si in cazul persoanelor cu un nivel de trai foarte scazut care traiesc in conditii periculoase, caracterizate de obicei de infestari cu rozatoare. In ceea ce priveste a doua situatie, cei care sunt cei mai predispusi sa fie infectati sunt copii mici. In plus fata de aceste conditii, un alt lucru important care ar trebui sa fie cunoscut consta in faptul ca bacteria care determina aparitia si dezvoltarea febrei muscaturii de sobolan nu este purtata si transmisa doar de sobolani ci si de veverite, soareci, caini, nevastuici si pisici. Pe de alta parte, bacteria care cauzeaza aceasta boala poate fi, de asemenea, ingerata daca o persoana consuma produse infestate, cum ar fi laptele nepasteurizat.

Exista doua tipuri principale de febra a muscaturii de sobolan pe care o persoana le poate experimenta; forme care sunt cauzate de doi agenti diferiti. In primul rand, exista un streptobacil moniliform (streptobacillus moniliformis) care determina forma streptobacilara a acesti afectiuni si exista, in al doilea rand, agentul infectios spirillum minus care determina forma spirilara a acestei boli. Primul tip este de obicei mai frecvent in Statele Unite in timp ce al doilea afecteaza de obicei tarile din Africa si din Asia. Totusi, partea pozitiva este ca rapoartele au aratat ca, in zilele noastre, rata frecvetei acestei boli se micsoreaza din ce in ce mai mult.

Simptomele febrei muscaturii de sobolan

Semnele si simptomele care caracterizeaza aceasta boala sunt destul de diferite, daca luam in considerare faptul ca exista doua tipuri diferite ale bolii care pot sa apara. In ceea ce priveste forma streptobacilara a febrei muscaturii de sobolan, aceasta este caracterizata de faptul ca primele semne si simptome apar aproximativ la 20 de zile dupa zgarietura sau muscatura initiala. Pacientul resimte de obicei febra, greata, frisoane, stari de voma, dureri grave de articulatii si de spate si dureri de cap severe. In majoritatea cazurilor, pot sa se dezvolte umflaturi micute si roz ce acopera talpile picioarelor si palmele mainilor. Daca pacientul nu beneficiaza de ingrijire medicala in timpul cuvenit, acesta poate experimenta complicatii serioase cum ar fi endocardita (o infectie a stratului intern al inimii - endocardul), pericardita (o infectie a foitelor pericardului inimii), meningita (o infectie a tesutului care acopera maduva osoasa si creierul) sau pneumonia (o infectie a plamanilor). In plus, abcesele ce constau intr-un numar de infectii pot sa afecteze orice organ din corp.

In ceea ce priveste forma spirilara a febrei muscaturii de sobolan, aceasta se caracterizeaza prin faptul ca este nevoie de o perioada de timp mai lunga pentru a se dezvolta, de obicei in jur de 30 de zile de la zgarietura sau muscatura initiala. In acest caz, boala este recurenta, ceea ce inseamna ca, chiar daca pare ca s-a vindecat, ea poate sa reapara in orice moment. Primul semn al acestei afectiuni consta in febra foarte mare pe care o resimte bolnavul. In plus, ganglionii limfatici din ariile infectate incep sa se umfle si pacientul sufera de dureri de cap si frisoane.

Tratamentul febrei muscaturii de sobolan

In cazul in care observati aparitia unuia sau a mai multor semne si simptome prezentate mai sus, ar trebui sa consultati un medic cat mai curand posibil pentru a obtine un diagnostic sigur si pentru a beneficia de cea mai buna modalitate de tratament. In cazul formei streptobacilara a febrei muscaturii de sobolan, diagnosticul este obtinut prin colectarea unei mostre de fluid sau de sange din una dintre articulatii. Aceasta proba este apoi tinuta in laborator pentru a permite dezvoltarea bacteriilor posibile; pe urma proba este analizata folosind un microscop pentru a identifica prezenta bacteriei. In cazul formei spirilare a febrei muscaturii de sobolan, diagnosticul este determinat prin examinarea unei probe din sangele pacientului sau a unei mostre de tesut colectata din una dintre ranile care apar.

Modalitatea comuna de tratament care s-a dovedit eficienta impotriva ambelor forme ale febrei muscaturii de sobolan pe care o persoana le poate experimenta consta in administrarea anumitor medicamente. Cele mai frecvente medicamente care sunt utilizate sunt penicilina V sau procaina penicilina G. Aceste medicamente sunt administrate de obicei pe cale orala. In cazul in care pacientul este alergic la aceste medicamente, medicii vor alege probabil sa-i administreze acestuia Tetraciclina daca sufera de o infectie spirilara si Eritromicina daca sufera de o infectie streptobacilara. Daca boala este diagnosticata in timp util si pacientul beneficiaza de ingrijire medicala adecvata, atunci febra muscaturii de sobolan poate fi tratata complet. Totusi, in cazul in care pacientul nu beneficiaza de nici o ingrijire medicala, boala se poate vindeca de la sine, dar aceast proces poate sa dureze cateva luni sau chiar si cativa ani. Pe de alta parte, in cazul copiilor prescolari si a celor cu un sistem imunitar slab ce sunt infectati cu acest tip de bacterie, boala poate sa evolueze rapid si poate sa conduca la aparitia a mai multor complicatii serioase care, lasate netratate, pot chiar sa determine decesul pacientului. Acest fapt nu constituie doar o presupunere a medicilor, ci un rezultat confirmat deoarece rapoartele arata ca, inainte de utilizarea antibioticelor pentru acest tip de infectie, majoritatea bolnavilor mureau.

Chiar daca in zilele noastre tratamentul pentru febra muscaturii de sobola este disponibil oriunde in lume, este mult mai simplu de prevenit decat de tratat aceasta boala. Exista cateva masuri simple care ar trebui luate in considerare de catre toate persoanele. In primul rand, trebuie sa evitam contactul cu acele animale care se stie ca poarta bacteria ce conduce la aparitia acestei boli. In ceea ce priveste animalele de companie, proprietarii ar trebui sa acorde foarte multa atentie pentru toate vaccinele impotriva bacteriei care determina aparitia acestei boli care sunt disponibile. Referitor la acele persoane care traiesc in arii infestate cu rozatoare si care nu au mijloacele materiale pentru a se muta, autoritatile locale ar trebui sa fie responsabile de curatenia zonei si de eliminarea organismelor cauzatoare. Daca luam in considerare faptul ca aceasta afectiune poate sa apara si ca urmare a consumarii apei sau laptelui contaminat, oamenii sunt sfatuiti sa bea apa doar din surse sigure si doar lapte pasteurizat.