Refractia

Refractia

Testul refractiei consta intr-o evaluare oftalmologica a abilitatii pacientului de a focaliza si de a vedea clar un obiect situat la o anumita distanta fata de el. Acest test poate fi facut de rutina pentru a verifica daca pacientul are nevoie de ochelari sau, in cazul pacientilor care poarta deja ochelari sau lentile de contact, daca reteta ochelarilor trebuie schimbata. In mod normal, pacientii care sufera de tulburari de vedere vor face acest test pentru a permite oftalmologului sa evalueze capacitatea de vedere a pacientului si pentru a determina actiunile ce trebuiesc intreprinse.

Testul refractiei poate fi facut si in legatura cu alte proceduri oftalmolofice – de exemplu, examinarile ulterioare pot fi facute pentru a monitoriza progresul pacientului pe durata unui ciclu de terapie sau dupa o operatie. In asemenea situatii, doctorul supraveghetor (oftalmologul) va va informa despre cat de des va trebui sa reveniti pentru alta examinare si va va tine informat in ceea ce priveste evolutia starii dumneavoastra. In mod normal, toate persoanele ar trebui sa faca un examen al ochilor cel putin o data la trei sau cinci ani, daca nu inregistreaza nici o tulburare de vedere. Totusi, in situatiile in care vederea pacientului se deterioriaza sau este afectata in orice alt mod, se recomanda consultarea imediata a unui oftalmolog pentru a investiga cauzele tulburarilor de vedere.

Pentru persoanele care au depasit varsta de 40 de ani, examinarile oculare de rutina ar trebui programate la intervale de timp mai scurte. Acest lucru este necesar datorita riscului crescut de a dezvolta un glaucom. De asemenea, pacientii care sufera de diabet ar trebui sa faca un consult oftalmologic cel putin o data pe an. In cazul persoanelor afectate de tulburari de refractie, examinarea normala ar trebui sa aiba loc o data la doi - trei ani. Efectuarea periodica a unui test de refractie are o mare importanta in mentinerea acuitatii vizuale personale. Defectele de vedere se agraveaza in timp daca nu sunt tratate. Tehnicile terapeutice moderne ofera tratament pentru un mare numar de tulburari de vedere.

Descrierea Refractiei

Testele de refractie sunt facute de doctori specialisti, intr-un spital sau intr-o clinica. Inainte de inceperea examinarii, oftalmologul va putea decide administrarea de picaturi de ochi – aceste sunt folosite fie pentru a dilata pupila pacientului pentru a permite o mai buna observare a retinei sau pot fi utilizate pentru a bloca reflexul pupilar de acomodare (in special in cazurile copiilor si al tinerilor). O data ce picaturile de ochi si-au facut efectul, pacientul este asezat pe un scaun si este folosit un mecanism special pentru a-i examina functiile vizuale. Dispozitivul folosit se numeste refractor sau foroptor iar pacientul se uita prin el la un tabel oftalmologic a ochiului situata la aproximativ 6 metri. Refractorul contine un numar de lentile cu dioptrii diferite iar medicul va aduce lentilele in fata ochilor pacientului una cate una, intrebandu-l pe acesta in ceea ce priveste claritatea tabelului oftalmologic.

Dupa ce testul refractiei este terminat, oftalmologul va putea determina daca suferiti de hipermetropie, miopie, presbiopie sau astigmatism sau daca vederea dumneavoastra este normala. Hipermetropia, cunoscuta mai mult sub numele de tulburarea vederii de aproape, este un defect al ochiului ce determina pacientul sa nu poata vedea clar un obiect aflat la o distanta relativ apropiata; miopia (sau tulburarea vederii de departe) este un defect al ochiului ce determina pacientul sa nu poata vedea clar un obiect aflat la distanta; astigmatismul este o afectiune cauzata de o asimetrie a corneii in timp ce presbiopia descrie o diminuare progresiva a capacitatii ochiului de a fixa obiectele apropiate. Pe langa determinarea tipului de defect de vedere, oftalmologul poate de asemenea determina gravitatea problemei. Testul refractiei ofera suficiente informatii in legatura cu corectia de care are nevoie pacientul, inclusiv in cazul lentilelor bifocale.

Medicamente asociate cu refractia

Preparatele farmaceutice administrate sub forma picaturilor de ochi inaintea unei examinari de refractie sunt substante saline continand un ingredient activ ce poate varia mult in functie de scopul produsului. Steroizii, antihistaminele, simpatomimeticele, parasimpatomimeticele, parasimpatoliticele, beta-blocatorii, prostaglandinele, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene si agentii anestezici topici sunt folositi in mod frecvent pentru a induce dilatarea pupilara.

una dintre cele mai intalnite substante folosite pentru a induce dilatarea pupilei este Atropina; aceasta actioneaza atat ca un agent cicloplegic ce blocheaza reflexul de acomodare al ochiului, cat si ca un agent midriatic ce dilata pupila pacientului. Are o perioada lunga de eliminare (cuprinsa intre una si doua saptamani) ce-i cauzeaza efectele benefice propice uzului terapeutic; insa alti agenti ca Tropicamida sau Fenilefrina au efecte superioare in ceea ce priveste examinarea oftalmologica simpla cum este si testul refractiei. Atropina paralizeaza muschiul ciliar, blocand reflexul de acomodare al ochiului si in acelasi timp paralizeaza si muschiul sfincter al pupilei, ceea ce permite muschiului dilatator sa dilateze pupila si sa o mentina in aceasta stare. Atropina este cunoscuta si drept un inhibator de durere in cazul pacientilor care sufera de iridociclita si constituie o optiune terapeutica frecventa pentru glaucomul malign – totusi, acest produs farmaceutic nu este recomandat in cazul pacientilor afectati sau suspecti de glaucom cu unghi inchis.

Desi, in mod normal, picaturile de ochi prezinta siguranta in folosire, ele pot cauza cateva efecte secundare unor anumiti pacienti. cel mai frecvent, reactiile adverse sunt limitate la o crestere a fotosenzitivitatii ce poate dura pana la cateva zile dupa aplicarea picaturilor. Reactii permanente pot sa apara daca picaturile de ochi sunt folosite prea des sau in cantitati excesive, acestea fiind caracterizate de scaderea capacitatii ochilor de a produce lacrimi si de bazarea pe picaturile de ochi pentru a indeplini rolul normal al lacrimilor. Bineinteles, aceasta nu constituie lista completa a tuturor efectelor secundare posibile asociate folosirii picaturilor de ochi; este recondabil sa va consultati cu medicul personal imediat in cazul in care experimentati simtome nefamiliare deoarece cauzele vor trebui investigate inainte de luarea oricarei masuri corective. Daca doriti sa obtineti o lista completa a reactiilor adverse posibile asociate folosirii agentilor oculari topici in timpul testelor de refractie, este recomandabil sa va consultati cu oftalmologul sau farmacistul personal.