Anularea respingerii

Informatii generale despe Anularea respingerii

Fiecarui pacient care urmeaza sa se supuna unui transplant de organ trebuie sa i se ofere consiliere profesionala si date medicale ce sunt relevante pentru intelegerea riscurilor pe care o asemenea procedura medicala le poate implica. Unul dintre cele mai importante riscuri ce sunt asociate cu o asemenea interventie clinica consta in posibilitatea respingerii transplantului (organului nou) de catre organismul pacientului, fenomen cunoscut drept respingere. Asemenea cazuri sunt considerate urgente medicale severe deoarece put pune viata pacientului intr-un real pericol. In cazul in care organismul pacientului respinge organul transplantat, corpul incepe sa dezvolte anticorpi impotriva acestuia. Cu alte cuvinte, se poate spune ca organismul incepe sa trateze organul transplantat ca pe un corp strain, nociv ce trebuie distrus.

Exista mai multe tipuri de respingere; daca pacientul este diagnosticat cu respingere hiperacuta aceasta stare generala se dezvolta in cateva minute dupa ce transplantul a avut loc. In asemenea cazuri este necesara indepartarea imediata a grefei pentru a evita dezvoltarea de catre pacient a unei forme periculoase de raspuns inflamator sistemic. Asemenea raspunsuri sunt posibile in cazul xenotransplantarii de organe.

O alta forma de respingere, tipul acut, se dezvolta in general la 7 zile dupa ce pacientul a suferit un transplant. Totusi, un individ poate sa manifeste o asemenea stare oricand in primele trei luni dupa operatie. Desi un episod singular de respingere a transplantului ce a fost tratat intr-o maniera profesionala nu constituie un motiv de ingrijorare reala, in cazul in care aceasta stare medicala se repeta, pacientul este diagnosticat cu respingere cronica. In acesta situatie, starea medicala a pacientului se datoreaza raspunsului cronic al sistemului sau imunitar impotriva organului / tesutului ce a fost transplantat. In asemenea cazuri, pacientul trebuie sa fie supus unei noi operatii (transplant) dupa aproximativ 10 ani. Anularea respingerii consta intr-un proces de terapie ce trateaza asemenea cazuri medicale.

Descrierea anularii respingerii

Studii clinice recente au aratat ca poate fi facuta o legatura intre functiile grefei si raspunsul medical la optiunile de tratament profesional anti-respingere prin intermediul histologiei. Asemenea studii medicale s-au axat in principal pe anularea respingerii in cazul pacientilor care au suferit un transplant de rinichi. Rezultatele cercetarii au demonstrat ca exista o discrepanta notabila intre analiza histologica si cea clinica a respingerii rinichiului transplantat. Fiecare pacient ce a suferit un transplant medical trebuie testat pentru infiltratii reziduale in grefa transplantata. Daca asemenea taste medicale au aratat ca pacientul trebuie sa urmeze un anumit tip de terapie de anulare a respingerii, acesta ar trebui sa repete testele la finalul tratamentului impus. Chiar daca rezultatele testelor arata o anumita imbunatatire, este in continuare nevoie de o precautie suplimentara deoarece pacientul poate prezenta un risc ridicat de a experimenta aceasta stare grava pe baze recurente.

Deoarece optiunea adecvata privitoare la tratamentul de anulare a respingerii ce trebuie aplicat unui pacient depinde de tipul respingerii de care acel individul sufera, una dintre principalele preocupari ale doctorului care se ocupa de un asemenea caz clinic consta in stabilirea tipului de respingere de care sufera pacientul (am descris principalele tipuri de respingere in capitolul precedent; pentru informatii medicale profesionale mai detaliate adresati-va medicului personal sau unui chirurg). De exemplu, nu exista o terapie de anulare a respingerii eficienta pentru pacientii ce sufera de respingere cronica (aceasta stare este ireversibila). In majoritatea cazurilor, aceste persoane trebuie sa fie supuse re-transplantarii. Folosirea medicinei chimioterapeutice s-a dovedit foarte folositoare in cazul pacientilor care sufereau de respingere acuta. In etapele initiale ale tratamentului, pacientul trebuie sa urmeze o scurta medicatie cu corticosteroid in doze mari. Aceasta terapie poate fi repetata sau pacientul poate incepe un regim cu tratament triplu (care consta in administrarea orala de agenti antiproliferativi, inhibitori de calcineurina si corticosteroizi).

Pacientii cu risc mare pot folosi anticorpi impotriva anumitor componente ale propriului sistem imunitar pentru a intensifica eficacitatea terapiei de anulare a respingerii. Bineinteles, anumitor persoane li se poate prescrie folosirea inhibitorilor medicali mTOR (acesti produsi sunt prescrisi in principal in cazurile in care pacientul nu raspunde bine la o terapie cu sterioizi sau cu inhibitori de calcineurina). In cazul in care un atac nedorit de respingere acuta nu cedeaza la nici o terapie prezentata mai sus, pacientul ar trebui sa fie supus unei transfuzii substantiale de sange pentru a-si curata organismul de anticorpii ce reactioneaza impotriva organului transplantat.

In cazul in care pacientul poate fi supus unui transplant de maduva osoasa, acesta ar trebui sa ia in considerarea inlocuirea sistemului sau imunitar cu cel al donatorului (astfel, riscul de respingere va fi diminuat serios). Totusi, acesta modalitate medicala de a obtine anularea respingerii va avea succes doar daca pacientul primeste transplantul de la donatorul initial sau de la geamanul donatorului. Deasemenea trebuie notat faptul ca acest tip de procedura medicala implica riscul bolii grefa-contra-gazda – caz in care tesuturile gazdei pot fi identificate drept organisme straine si pot fi atacate de celulele limfoide ce au fost injectate o data cu transplantul.

Medicamente asociate cu anularea respingerii

Terapia anularii respingerii se bazeaza in principal pe adiministrarea orala regulata catre pacient a produselor medicale imunosupresive. In acest capitol se intentioneaza prezentarea unei liste a celor mai frecvente medicamente din categoria de mai sus care pot fi incluse in terapia impotriva respingerii transplantului. Unele dintre cele mai eficiente remedii imunosupresive sunt medicamentele numite inhibitori de calcineurina (ca de exemplu Tacrolimus, Ciclosporin, etc). Totusi, folosirea inhibitorilo mTOR (cum ar fi Everolimus sau Sirolimus) sau a agentilor medicali antiproliferativi (ca de exemplu Acidul Micofenolic sau Azatioprina) s-au dovedit, de asemenea, destul de eficiente. Si pacientii tratati cu medicamente corticosteroide (din care cele mai frecvente sunt Hidrocortizonul si Prednisolonul) au inregistrat o imbunatatire a starii lor initiale.

Informatia pe care v-am prezentat-o aici nu poate inlocui consultul profesional al unui doctor bine pregatit; daca sunteti interesati sa aflati mai mult despre modul in care aceste medicamente actioneaza, despre ingredientele principale (componentele active) sau orice alte informatii conexe, va recomandam sa apelati la medicul personal. Acesta sau farmacistul dumneavoastra pot sa va dea o lista mai completa a celor mai frecvente produse medicale ce pot fi prescrise unui pacient pentru a induce anularea simtomelor respingerii transplantului.