Arteriografia renala

Arteriografia renala

Arteriografia renala este o tehnica radiologica folosita pentru a obtine o reprezentare vizuala a rinichilor pacientului. Aceasta procedura este cunoscut, de asemenea, sub numele de angiograma renala. Imaginile sunt obtinute prin intermediul unui aparat cu raze X, cu ajutorul colorantilor contrastanti.

Arteriografia renala va oferi o reprezentare visuala a vaselor sangvine din rinichii pacientului si poate fi folosita pentru a detecta anevrismele sau stenozele de artera renala (dilatarea sau ingustarea vaselor sangvine ale rinichiului), cheagurile de sange, insuficienta renala sau alte boli ale rinichiului. Adeseori, aceasta procedura este folosit inaintea unei operatii de transplant de rinichi pentru a determina numarul venelor si arterelor din rinichi atat in cazurile donatorului cat si al beneficiarului. Arteriografia renala poate fi utilizata in cazurile pacientilor suferinzi de ocluziune arteriala renala acuta, stenoza arteriala renala, insuficienta renala acuta, carcinom cu celule renale sau boala renala ateroembolica. Bineinteles, aceasta procedura poate fi considerata necesara intr-un numar considerabil de situatii, multe din ele nefiind prezentate aici. Medicii personali va vor informa in ceea ce priveste motivele pentru care ar trebui sa va supuneti acestei proceduri medicale.

Aceasta procedura poate fi folosit ca o alternativa la IRM (imagistica prin rezonanta magnetica, care este o alta tehnica de imagistica) in cazul pacientilor care nu pot fi supusi scanarilor de acest tip. Totusi, angiografia are propriile contraindicatii – cum ar fi tendintele de sangerare, anumite tulburari de sangerare sau sarcina. Pentru pacientii afectati de asemenea tulburari de sangerare sau pentru pacientele insarcinate doctorii pot indica folosirea IRM-ului sau a altei tehnici de imagistica. Este intotdeauna recomandat sa va consultati cu medicul personal pentru a determina ce procedura ar fi mai indicata. Doctorul va va informa in privinta beneficiilor fiicarei proceduri dar si a riscurilor asociate.

Descrierea arteriografiei renale

Procedeul arteriografiei renale poate fi utilizat doar intr-un spital sau intr-o clinica unde sunt disponibile facilitatile cu raze X specifice. Pacientul este intins pe o masa catre care este indreptat un generator de raze X iar medicii vor curata si indeparta parul de pe aria corpului unde se va face insertia – de obicei in aria canalului inghinal. Se face anestezia locala iar un ac este introdus in artera. Odata ce acul a fost corect prozitionat, un conductor subtire este introdus prin el; acul este indepartat si un cateter (un tub special flexibil si ingust) este introdus in locul lui. Imaginile corpului pacientului obtinute prin intermediul razelor X sunt proiectate pe un ecran cu ajutorul unui fluoroscop; acesta ajuta medicii sa manevreze cateterul in pozitia corecta. Cateterul este introdus peste conductor prin principalele vase de sange din pelvis in aorta, in timp ce agentii speciali de contrast sunt pompati prin cateter pentru a bloca razele X, permitant astfel vaselor de sange sa apara in imaginile cu raze X. De asemenea, pot fi administrate prin cateter substante saline si anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor de sange.

O varianta a acestui procedeu implica folosirea unui calculator pentru a “sterge” tesuturile si oasele altminteri visibile cu raze X normale de pe imaginea finala proiecta. Aceasta procedura este denumit angiografie cu substractie digitala si poate fi folosit in locul arteriografiei renale obisnuite. Dupa ce imaginile in raze X sunt facute si stocate pentru o examinare ulterioara, cateterul este indepartat; dupa aceasta medicii vor mentine o presiune asupra zonei investigate pana la 15 minute pentru a stopa sangerarea, iar apoi vor controla zona din nou si o vor bandaja. Pacientul este sfatuit sa isi mentina piciorul drept in jur de 6 ore dupa interventie, dupa care acesta isi poate relua activitatile normale.

Pacientii investigati prin intermediul arteriografiei renale sunt supusi la un numar de riscuri datorita reactiilor alergice fata de substantele contrastante ce pot dauna vaselor de sange – totusi, datorita expertizei medicale si a testelor pe care pacientul trebuie sa le faca inainte de aceasta procedura, sansele reale de a se ajunge la asemenea complicatii sunt foarte mici.

Medicamente asociate cu arteriografia renale

Arteriografia renala se bazeaza pe folosirea agentilor de contrast (cunoscuti altfel si sub numele de coloranti de contrast) pentru a produce o imagine exacta a vaselor de sange din rinichii pacientului. Una dintre cele mai frecvente substante folosite drept agent de contrast este Ioversolul. Aceasta substanta, la fel ca majoritatea colorantilor de contrast, are la baza iodul care este cunoscut pentru capacitatea sa de a absorbi razele X. Administrarea Ioversolului sau a altui produs bazat pe iod in sistemul sangvin al pacientului va permite vaselor de sange sa fie clar vizibile in imaginile cu raze X. Ioversolul este administrat pacientului printr-o injectie intravenoasa, iar aceasta operatie poate fi efectuata doar intr-o facilitate specializata in intretinerea sanatatii - un spital sau o clinica. Un medic specializat trebuie de asemenea sa supravegheze administrarea substantei.

Deoarece solutiile care au la baza iod pot duce la deshidratare, toti pacientii care sunt supusi arteriografiei renale sunt rugati sa creasca volumul fluidelor consumate inainte si dupa procedura. Deshidratarea constituie o stare medicala severa cu un impact important asupra rinichilor pacientului si, de aceea, aspectul mai sus mentionat nu trebuie neglijat sub nici o circumstanta. De asemenea, pacientul trebuie sa stie ca administrarea produselor pe baza de iod poate afecta unele teste ale tiroidei si rezultatele acestora si de aceea daca va face asemenea teste va trebui sa previna medicul care le va superviza.

Desi in mod obisnuit Ioversolul este sigur sa fie solosit si nu determina efecte secundare pentru majoritatea pacientilor, in unele cazuri pot sa apara anumite reactii adverse. In general aceste manifestari adverse sunt trecatoare si slabe; totusi, in circumstante extrem de rare, efectele secundare pot sa se agraveze si sa fie nevoie de o interventie medicala de urgenta. Unele dintre cele mai frecvente simptome intalnite la pacientii afectati de asemenea reactii adverse sunt durerile musculare sau slabiciunea, convulsiile, problemele de urinare, starile de lesin, durerile de piept, ametelile, sangerarile frecvente si invinetirea, respiratia astmatica, micile umflaturi sau inrosirea pielii, eczemele si durerile de cap. Orice simptom mentionat mai sus trebuie adus imediat in atentia medicilor responsabili pentru a putea fi investigate cauzelele sale.

Trebuie luat in considerare faptul ca pot exista si alte simptome si efecte secundare asociate cu Ioversolul care nu sunt prezentate aici. Inainte si dupa apelarea la procedura arteriografiei renale puteti consulta medicul personal pentru a obtine o lista completa a posibilelor efecte secundare asociate cu folosirea substantelor de contrast.