Osteodistrofia renala

Informatii generale despre osteodistrofia renala

Termenul "renal", care este folosit in mod curent in lumea medicala, se refera la rinichi si la bolile legate de acestia. Osteodistrofia renala este o boala care apare atunci cand rinichii nu mai sunt capabili sa asigure un nivel optim de fosfor si de calciu in sange. Studiile au demonstrat ca acesta tulburare este destul de intalnita in cazul persoanelor care sunt supuse dializei si a celor care sufera de o boala a rinichilor. Acesta afectiune este mai periculoasa atunci cand afecteaza copiii datorita faptului ca, in cazul lor, procesul de crestere nu este complet si astfel acesti copii pot ajunge sa prezinte diformitati si o incetinita a cresterii oaselor. Acest ritm anormal de dezvoltare a sistemului osos constituie o cauza comuna a staturii pitice. In ceea ce priveste diformitatile care pot sa apara, cea mai intalnita este cea cunoscuta drept “rahitism renal” si este caracterizata prin faptul ca picioarele bolnavului sunt indepartate anormal unul de altul, prezentand curburi. Calciul, un mineral important care este prezent in cantitati insuficiente in cazul celor ce sufera de osteodistrofie renala, detine un rol important in cresterea si intarirea oaselor. Se gaseste de obicei in alimentele pe care le consumam, in special in lapte. In cazul in care nivelul de calciu din corp este extrem de scazut, glandele paratiroide intervin prin eliberarea de hormon paratiroidian ce mobilizeaza calciul din oase pentru a creste nivelul de calciu in sange. Daca procesul continua pentru o perioada indelungata de timp, este posibil ca persoana in cauza sa sufere de osteodistrofie renala.

Simptomele osteodistrofiei renale

Cel mai important lucru care trebuie stiut despre aceasta boala este faptul ca poate fi asimptomatica pentru o lunga perioada de timp, ceea ce inseamna ca bolnavul poate sa nu prezinta semne si simptome specifice. Din aceasta cauza osteodistrofia renala mai este cunoscuta si ca mutilarea silentioasa. Acest aspect al bolii este de obicei intalnit in cazul adultilor care sunt supusi tratamentului dialitic. Pe de alta parte, anumite categorii de persoane prezinta un risc crescut de a dezvolta aceasta boala: persoanele in varsta si femeile aflate la menopauza. Situatia se explica prin faptul ca aceste categorii sunt deja mai vulnarabile in ceea ce priveste bolile osoase, ca de exemplu osteoporoza, chiar daca nu sufera efectiv de o boala a oaselor. Totusi, primele semne si simptome care apar in cazul osteodistrofiei renale sunt durerile osoase, durerile articulare, starea generala de slabiciune si iritabilitate. Aceste simtome sunt datorate faptului ca, treptat, oasele devin mai fragile si scad in masa osoasa. Daca boala este in stadiu terminal bolnavul poate suferi fracturi de os si alte complicatii serioase. In cazul unui adultul sanatos, tesutul osos se dezvolta si se remodeleaza in permanenta. Pentru ca acest proces sa se deruleze fara complicatii, rinichii joaca un rol important: ei mentin o structura normala a oaselor si o masa osoasa sanatoasa. Structura osului si masa osoasa sunt mentinute la cote normale atunci cand rinichii asigura un nivel echilibrat de fosfor si calciu in sange, ceea ce inseamna ca oasele trebuie primeasca si ele o cantitate optima din agentii mentionati mai sus.

Tratamentul osteodistrofiei renale

In cazul in care observati aparitia unuia sau a mai multor din semnele si simptomele prezentate mai sus, trebuie sa consultati un specialist cat mai curand posibil pentru a obtine un diagnostic sigur si pentru a beneficia de cea mai buna modalitate de tratament. Pentru a obtine informatii despre acesta boala si pentru a decide daca suferiti sau nu de distrofie renala, doctorul dumneavoastra va va pune intrebari referitoare la istoricul medical personal si la starea dumneavoastra generala de sanatate; in plus, probabil va va colecta probe de sange pentru a va masura nivelurile de fosfor, calciu si calcitriol. Alt test care poate fi facut este o biopsie osoasa ce ofera informatii despre densitatea tesutului osos. Aceasta procedura consta intr-o anestezie locala si o simpla prelevare a unei probe de tesut osos care este apoi analizata in laborator. Dupa ce doctorul stabilieste diagnosticul, un alt pas important este determinarea cauzei bolii; aceasta informatie influentand mult tratamentul care este administrat pacientului.

Prima masura care trebuie luata in cazul tratarii persoanelor ce sufera de osteodistrofie renala consta in mentinerea sub control a nivelului de fosfor din corp deoarece acesta previne scaderea nivelului de calciul din oase. Acest lucru poate fi facut prin controlul glandelor paratiroide; totusi, masura implica o schimbare in ceea ce priveste dieta pacientului, medicamentatia si tratamentul sau dialitic. Cel mai utilizat medicament care este administrat pentru a controla cantitatea de fosfor produsa de glandele paratiroide este Cinacalcet Hidroclorid. In conditiile in care starea pacientului este grava iar osteodistrofia renala este depistata in stadiu terminal, doctorul poate opta pentru inlaturarea glandelor paratiroide ale pacientului. Daca doctorul observa ca rinichii pacientului nu mai produc o cantitate normala de calcitriol, el poate prescrie calcitriol sintetic ce poate fi administrat in forma injectabila sau pe cale orala; pe langa aceasta substanta, doctorul poate recomanda unele suplimente de calciu.

In ceea ce priveste schimbarile de dieta ce trebuie asumate de catre persoanele care sufera de osteodistrofie renala, acestea implica de obicei o reducere a cantitatii zilnice de fosfor care este luata din alimente. O concentratie mare de fosfor se gaseste in produse alimantare ca branza, laptele, mazarea, untul de arahide, nucile si fasolea uscata. Pe langa faptul ca pacientul trebuie sa limiteze consumul acestor alimente, el trebuie sa reduca consumul diverselor bauturi cum ar fi berea sau cacaoa. O alta optiune in ceea ce priveste dieta persoanelor care sufera de osteodistrofie renala consta in faptul ca acestea pot combina alimentele pe care le consuma cu agenti ce reduc obsorbtia fosforului. Cei mai intalniti agenti folositi in acest scop sunt acetatul de calciu, carbonatul de calciu si sevelamer hidroclorid. Totusi, pentru a alege dieta optima, bolnavii ar trebui sa se consulte cu un dietetician specializat in boli renale care le poate oferi mai multe informatii despre propria conditie. In unele cazuri, doctorul le poate recomanda bolnavilor sa faca mai multa miscare deoarece aceasta poate influenta rezistenta osoasa.