Acidoza tubulara renala

Informatii generale despre acidoza tubulara renala

Acidoza tubulara renala reprezinta o afectiune grava caracterizata de cresterea cantitatii de acid in organism, datorata unei afectiuni de natura renala, si care duce la asimilarea aciditatii in urina. In mod normal, prin filtrarea sa de catre rinichi, sangele strabate nefronul, realizand astfel schimbul de saruri, acizi si alte substante inainte ca acestea sa ajunga in vezica urinara, sub forma de urina. Acidoza tubulara renala este cauzata fie de incapacitatea recuperarii unei cantitati suficiente de ioni de bicarbonat in urma filtrarii in primul segment al tubului proximal, fie de o secretie insuficienta de ioni de hidrogen in al doilea segment al tubului distal. Termenul de "acidoza" reprezinta o aciditate urinara foarte scazuta. Exista patru tipuri de acidoza tubulara renala dupa cum urmeaza:
- tipul 1, sau ATR distala - cea mai comuna, cauzata de obicei de un decalaj anionic al metabolismului, de hipopotasemie, de acumulari de nisip in urina, de nefrocalcinoza (depozite de calciu in tesutul renal) sau demineralizarea oaselor.
- tipul 2, sau ATR proximala - cauzata de prezenta unor afectiuni ca: prezenta unui chist, galactozemie, tulburari de inmagazinare a glicogenului, intoleranta la fructoza (care este o boala ereditara), sindromul Lowe, boala Wilson, tirozinemie.
- tipul 3, sau ATR cu hipercaliemie - cauzata de mai multi factori, printre care insuficienta renala primara, hiperplazie renala congenitala, deficiente in sinteza aldosteronului, disfunctii renale, neuropatie diabetica, infectie cu virusul HIV, sau ca urmare a efectelor adverse a inhibitorilor ACE, NSAID si Ciclosporin.
- cel de al patrulea tip al ATR insumeaza de fapt primele 2 tipuri.

Simptomele acidozei tubulare renale

Acidoza tubulara renala este clasificata de majoritatea specialistilor in: tipul 1, tipul 2 si tipul 3, dar poata aparea si cea de tipul 4, care este o combinatie intre tipul 1 si 2. Cea de tipul 1 poate fi ereditara sau cauzata de anumite afectiuni (ca de exemplu lupusul), de unele medicamente, de obstructia cronica renala sau ca urmare a unui transplant renal. Cea de tipul 2 poate apare ca urmare a unor afectiuni ereditare ca intolernta la fructoza, sindromul Lowe, boala Wilson, intoxicarea cu metale grele, carente de vitamina D sau de unele medicamente. Cea de tipul 3 este cauzata de afectiuni ale sistemului imunitar, diabet zaharat de tip I, obstructii ale tractului urinar sau boli ale celulelor secera.

In aproape toate cazurile, simptomele acidozei tubulare renale difera, in functie de care din cele patru tipuri de boala sufera pacientul. Daca pacientul este diagnosticat cu ATR de tipul 1, acesta va prezenta deshidratare usoara, dureri de oase, pietre la rinichi si chiar blocaj renal. In unele cazuri particulare, in care nivelul potasiului in sange este foarte scazut, se poate intalni slabiciune musculara si chiar cazuri de paralizie. Daca pacientul este diagnosticat cu ATR de tipul 2, acesta va suferi o deshidratare moderata si un nivel scazut al potasiului din sange. Daca pacientul este diagnosticat cu ATR de tipul 3, pacientul va suferi o crestere a potasiului din sange, fapt ce va duce la paralizia musculara si aritmie. Principalul simptom al ATR il reprezinta insa nevoia excesiva de a urina, insotita de afectiuni bacteriene renale care cauzeaza urinarea excesiva.

Tratamentul acidozei tubulare renale

In mod normal in organism rinichiul joaca functia de indepartare a unor substante, ca de exemplu acidul, din sange si eliminarea acestora prin urina. Tratamentul pentru ATR difera in functie de tipul de acidoza de care sufera pacientul. Cauza principala a ATR de tipul 1 o reprezinta nivelul scazut al potasiului in organism, datorita eliminarii acestuia prin urina, in locul depozitarii sale. Potasiul este responsabil pentru sanatatea nervilor si muschilor, dar controleaza si ritmul de bataie al inimii, iar lipsa acestuia din organism poate duce la afectiuni severe: slabiciunea muschilor, aritmie cardiaca, paralizie si, in cazuri rare, chiar decesul pacientului. In cazul in care tratamentul nu este adecvat sau chiar lipseste, pot aparea complicatii ca: intarzieri in dezvoltare in cazul tinerilor, sau afectiuni ale sistemului osos, la pacientii in varsta. De regula, scopul principal in tratarea acestei afectiuni este acela de a aduce la un nivel normal potasiul din sange, dar si de a preveni aparitia pietrelor la rinichi. Corectarea acestor afectiuni se poate realiza cu bicarbonat de sodiu sau citrat de sodiu; aceste substante corecteaza nivelul de potasiu si impiedica eliminarea sarurilor si calciului prin urina. Alte tratamente pot include terapii cu substante alcaline, care pot reduce, in timp, dezvoltarea pietrelor la rinichi. Totodata, in cazurile incipiente, se pot administra si suplimente continand potasiu, in special in cazul pacientilor tineri.

Acidoza tubulara renala de tipul 2 poate aparea in cazul celor ce au urmat tratamente cu Ifosfamide, o substanta utilizata in chimioterapie. Exista de asemenea cazuri in care aceasta boala a fost declansata de folosirea medicamentelor Acetazolamid sau Tetraciclinei cu termen de garantie depasit. In cazul pacientilor in varsta, sau a celor al caror organism a respins un transplant renal, pot aparea complicatii in urma acestei afectiuni, cum ar fi mielomul multiplu. La pacientii tineri, acidoza tubulara renala poate cauza incetinirea ritmului de dezvoltare a organismului, anorexie, constipatie, stari de voma/varsaturi si scaderea rezistentei osoase. Identificarea tipului de afectiune si a cauzelor care au generat-o este cruciala pentru tratarea sa. Diagnosticarea se face de catre un cadru medical in urma analizelor de urina si sange. In general in cazul pacientilor tineri tratamentul poate include doze mari de produse alcaline cum ar fi bicarbonatul de sodiu si citratul de potasiu, substante ce ajuta in prevenirea afectiunilor sistemului osos, a pietrelor la rinichi si a incetinirii dezvoltarii organismului. Uneori, se pot prescrie si suplimente de vitamina D, utila in prevenirea afectiunilor oaselor. Acidoza tubulara renala de tipul 3 poate fi cauzata de anomalii ale celulelor-secera, obstructionarea tractului urinar, lupus, amiloidoza sau in urma unui transplant. Substanta cea mai utilizata in aceasta afectiune este aldosteronul, dar unii doctori pot prescrie in acest sens si alte medicamente cum ar fi diureticele (medicamente folosite pentru a trata stopul cardiac), Spinorolactone sau Eplerenona (medicamente folosite pentru a regla tensiunea arteriala, ce sunt cunoscute si ca inhibitori a enzimei angiotensin-convertaza) si antibiotice cum ar fi de exemplu medicamentul Trimethoprim.