Incetarea sedarii

Informatii generale despre incetarea sedarii

In general, sedarea este considerata o procedura medicala care consta in administrarea de medicamente cu efect sedativ; scopul utilizarii acestui procedeu este de a facilita o procedura medicala cu anestezie locala. In cele mai multe dintre cazuri, doctorii folosesc aceasta procedura in operatii cum ar fi endoscopia, vasectomia sau alte operatii minore; aceasta procedura este foarte cunoscuta si in randul dentistilor care o folosesc in cazul unei reconstituiri dentare, in cazul operatiilor estetice, pentru indepartarea maselelor de minte afectate, sau, mai rar, pentru combaterea anxietatii in stadiu avansat. Cele mai comune metode de sedare includ inhalarea protoxidului de azot (gazul ilarinat), sedative care se administreaza pe cale orala sau sedative care se administreaza intravenos.

Aceste metode sunt aplicate intr-o unitate speciala, unde pacientul este ventilat printr-un tub endotraheal care este introdus in traheea acestuia. Exista cateva niveluri de sedare, aceste niveluri depinzand de starea medicala a pacientului. Sedarea este de asemenea aplicata pentru a evita anumite suferinte, atunci cand pacientul poate avea dureri sau neplaceri. In timpul sedarii exista riscul aparitiei unor efecte secundare cum ar fi insuficienta respiratorie, care in cele din urma poate duce la deces. In general pasii sedarii sunt: agitatia, calmarea, reactionarea doar la perceperea vocii, reactionarea doar la zdruncinat, reactiarea doar la durere si ultimul pas, incetarea reactionarii. Incetarea sedarii este in general realizata prin administrarea agentilor de incetare a sedarii la care se adauga tipul agentului sedativ utilizat pe pacient. Cele mai des intalnite medicamente in cazurile clinice de incetare a sedarii sunt Naloxone, Narcan, Flumazinil si Romazicon. In procesul incetarii sedarii, este foarte important sa se administreze aceste medicamente pentru a preveni aparitia complicatiilor si a efectelor secundare care, rareori, pot conduce decesul individului.

Simptomele incetarii sedarii

Incetarea sedarii creeaza o scadere a nivelului vigilentei pacientului dar este importanta pentru a mentine reflexele respiratorii involuntare si o ventilatie naturala cat mai normala. Telurile acestor proceduri sunt de obicei eliminarea durerii si a amneziei in timpul unei proceduri chirurgicale dureroase pentru pacient. Doctorul trebuie sa finalizeze cateva proceduri inainte de administrarea agentilor sedativi, proceduri care pot include sterilizarea ranilor, plasarea de linii centrale, plasarea tubului in piept, eliminarea infectiilor, reducerea de fracturi si dislocatii. In general, agentii folositi in incetarea sedarii nu ar trebui folositi direct intr-o doza mare, ci aceasta ar trebui crescuta incet, gradual, pentru ase vedea cum interactioneaza cu agentii sedativi. Agentii de incetare a sedarii sunt de obicei administrati in acelasi timp cu agentii sedativi pentru a reduce riscul aparitiei efectelor secundare sau a diferitelor complicatii.

Exista doi mari agenti reversibili care sunt folositi de majoritatea doctorilor din toata lumea: Naloxone, care este in general administrat in doze de 0.001 mg/kg si Flumazinil, care este administrat in doze de 0.1 mg pe minut. Sunt cazuri in care pacientul este alergic la acesti agenti, si nu i se poate administra astfel de medicamente pentru a se evita aparitia unui efect alergic sever care ar putea duce la decesul pacientului. Cele mai des intalnite efecte secundare cauzate de agentii folositi in procesul de incetare a sedarii pot include: greata si starea de voma, transpiratia, cresterea ritmului inimii, hiperventilatia, cresterea presiunii arteriale, reaparitia durerii daca se folosesc doze mari, batai neregulate ale inimi, presiune scazuta a sangelui si acumularea de lichid in plamani.

Tratamentul incetarii sedarii

Un tratament rapid este foarte important pentru starea sanatatii pacientlui, si de asemenea este si singura cale de a evita complicatii nedorite. Exista multe medicamente care se pot comporta ca agenti de incetare a sedarii; printre aceste medicamente se numara narcoticele si un anumit tip de agenti sedativi. Cei mai multi dintre doctori recurg la narcotice si benzodiazepine pentru ca exista numerosi agenti specifici de incetare a sedarii pentru aceste categorii de medicamente. Cel mai intalnit medicament in procesul de incetare a sedarii, atunci cand pacientul a fost tratat cu narcotice, este Naloxone sau Narcan, si atunci cand pacientul a fost tratat cu benzodiazepine, agentul de incetare a sedarii este Flumazinil sau Rumazicon. Naloxone este considerat un narcotic advers care intareste receptorii sensibili la opiu ai pacientului.

Exista cazuri in care pacientul este diagnosticat cu apnee, si atunci doctorul recomanda sa se administreze pe cale intravenoasa sau intramusculara o doza de 0.4 mg sau o fiola de Naloxone si sa se monitorizeze indeaproape starea de sanatate a pacientului. Daca starea sanatatii pacientului este considerata buna, dar acesta are in continuare o scadere a nivelului de oxigen, doctorul ar trebui sa recomande o terapie adiacenta cu Narcan sau Naloxone. Naloxone este folosit in special pentru a contracara depresiile severe ale sistemului nervos central al pacientului (SNC), si in cateva dintre cazuri, ale sistemului respirator. Acest medicament care poate fi prescris de catre specialisti in incetarea sedarii este produs de numeroase firme de medicamente (Narcan, Nalone sau Narcanti). Exista cativa pacienti care confunda acest produs cu un alt medicament - Naltrexone, care este de asemenea un antagonist al receptorilor opioizi care cauzeaza diferite efecte critice, si este de obicei folosit pentru terapii de dependenta si nu pentru tratamente de urgenta pentru supradoza. Naloxone este un medicament care poate de asemenea cauza efecte secundare semnificative sau complicatii cum ar fi edemele pulmonare sau hipertensiunea. Daca pacientul este diagnosticat cu apnee, si medicamentul nu a fost administrat corespunzator, este foarte important pentru el sa se asigure functionarea cailor respiratorii si de aceea in astfel de cazuri, prima optiune de tratament este cea de administrare de oxigen.

Un alt fapt important in ceea ce priveste incetarea sedarii este ca pacientul poate fi readormit usor pentru ca jumatate din efectul lui Naxolone este de doar doazeci de minute, dar cealalta jumatate din efect este cu mult mai mare decat atat. Agentii utilizati in incetarea sedarii, dupa aplicarea benzodiazepinelor, sunt Flumazinil si Romazicon. Flumazinilul actioneaza prin legarea de receptori de benzodiazepine. De obicei, acesta nu afecteaza acizii gamma-aminobutirici si alti agenti comuni, inclusiv alcoolul sau somniferele. In cele mai multe dintre cazuri, doctorii administreaza Flumazinil in doze de 0.2 mg pe cale intravenoasa timp de 15 secunde. Dupa ce administreaza doza, doctorul trebuie sa astepte 45 de secunde si apoi sa repete doza, continuand pana ajunge la 1 mg de medicament. Dupa ce medicamentul a fost administrat, medicul trebuie sa supravegheze caile respiratorii ale pacientului si sa ii administreze oxigen. In administrarea medicamentului, este important de stiut ca, daca produsul este folosit in cazul pacientilor care au un istoric clinic care include convulsii, ar putea aparea diverse complicatii. Un alt medicament folosit de multi doctori in ceea ce priveste incetarea sedarii este Romazicon, un agent indicat pentru inlaturarea completa sau partiala a efectelor benzodiazepinelor, in special in cazurile in care anestezia totala a fost facuta si mentinuta cu astfel de medicamente, sau in cazul in care aceste sedative au fost folosite in procedurile de diagnosticare.