Izoimunizarea-Rh

Informatii generale despre izoimunizarea-Rh

Izoimunizarea-Rh este o afectiune care in limba engleza este, de asemenea, frecvent denumita de catre specialisti ca Erytholbastosis fetalis. Aceasta afectiune poate sa apara inainte de nasterea pacientului si uneori poate sa conduca la moartea fatului in crestere. Aceasta este considerata una dintre cele mai periculoase (severe) tulburari ale sangelui, si poate conduce la complicatii care pun in pericol viata copilului. Existenta acestei boli clinice este de cele mai multe ori determinata de o incompatibilitate a Rh-ului din sangele mamei si cel al fatului in crestere. Datorita acestei incompatibilitati nefericite, sistemul imunitar al femeii ar putea sa declanseze atacarea celulelor rosii ale fatului. Acest lucru se produce in general in timpul travaliului, atunci cand sangele mamei si cel al copilului pot intra in contact direct. Daca celulele din sangele copilului se vor intalni cu anticorpii mamei, acestea vor fi distruse. In astfel de conditii, copilul este predispus sa sufere de o forma grava de anemie, si de multe alte complicatii grave (cum ar fi decesul sau afectarea severa a functiilor creierului).

Celulele rosii din sange contin mai multe tipuri de antigeni (proteine). Mama si tatal copilului transmit fiecare in parte cate un antigen (A, B sau O) copilului lor. Exista mai multe modalitati in care genele sunt imperecheate, acestea determinand astfel grupa sanguina a copilului. Un alt antigen comun purtat de celulele sanguine este factorul Rh; daca pacientul prezinta aceasta proteina, el are Rh-ul pozitiv, in timp ce acei pacienti care nu prezinta aceasta proteina au Rh-ul negativ. Izoimunizarea�Rh s-a dovedit ca apare atunci cand mama are Rh negativ si copilul are Rh pozitiv.

Simptomele izoimunizarii-Rh

Atunci cand sistemul imunitar al mamei incepe sa produca anticorpi impotriva sangelui copilului ei, poate aparea izoimunizarea-Rh. In astfel de cazuri, anticorpii distrug celulele rosii ale copilului, conducand astfel catre o forma grava de anemie. In astfel de circumstante, organismul copilului se straduieste sa compenseze pierderea de celule rosii, prin eliberarea de celule rosii imature, care sunt produse in osul medular. Celulele rosii imature care sunt eliberate in astfel de cazuri sunt numite eritroblasti. Daca organismul copilului incepe sa produca in mod anormal un numar foarte mare de celule eritroblaste, splina si / sau ficatul copilului se pot mari si in acest caz este necesara asistenta medicala imediata in scopul de a preveni anumite daune hepatice ireversibile sau chiar o fracturare a splinei copilului. Mai mult, cu cat organismul copilului incearca mai mult sa compenseze lipsa de celule rosii cauzata de catre izoimunizarea-Rh, cu atat organismul acestuia diminueaza productia altor tipuri de celule din sange. Acest lucru poate conduce in cele din urma la lipsa de factori de coagulare ai sangelui, care nu poate decat sa complice starea medicala initiala a copilului.

Odata ce celulele rosii din sangele copilului au fost distruse, acestea elibereaza hemoglobina (pigmentul rosu al sangelui), substanta care, in cele din urma, se degradeaza in bilirubina. Desi bilirubina este produsa in mod natural in organism, atunci cand celulele rosii sunt distruse, organismul nu este pregatit pentru a gestiona o cantitate excesiva din aceasta substanta. Pentru ca in organismul pacientului se acumleaza cantitati anormal de mari de bilirubina, acesta va suferi de hiperbilirubinemie, acesta fiind un alt simptom al izoimunizarii-Rh. Alte manifestari medicale intalnite care pot fi asociate cu prezenta acestei conditii medicale sunt: icterul, scadearea nivelului de zahar din sange, cresterea nivelului insulinei, hidropsul fetal, sau diverse afectiuni medicale ale inimii.

Tratamentul izoimunizarii-Rh

Este foarte important pentru toate femeile insarcinate sa mearga regulat la controale medicale, mai ales daca mama poate prezenta anticorpi impotriva sangelui fetusului care este in dezvoltare, cu scopul de a proteja copilul sa nu sufere de consecintele izoimnizarii-Rh. Nivelul anticorpilor din sangele femeii ar trebui sa fie monitorizat indeaproape; iar in cazul in care se observa o crestere a nivelului de anticorpi, prelevarea de probe de sange din cordonul ombilical si amniocenteza sunt doar cateva dintre procedurile medicale care pot fi utilizate pentru a determina posibilele efecte nocive ale Izoimunizarii-Rh in ceea ce priveste dezvoltarea fatului.

Se pot produce complicatii grave daca testele clinice arata ca sangele copilului sau lichidul amniotic prezinta niveluri anormal de ridicate ale bilirubinei sau daca prezenta hidropsului fetal este indicata de investigatiile cu ultrasunete. In astfel de cazuri, daca se stabileste ca copilul este cu adevarat in pericol, doctorul poate sa recomande mamei un mod artificial de provocare a travaliului, cu conditia ca durata sarcinii sa fie de cel putin 32 de saptamani. Daca perioada de sarcina a femeii nu a fost de mai mult de 32 de saptamani, copilului ii pot fi administrate transfuzii de sange, chiar daca el sau ea se afla inca in uterul mamei.

O astfel de tactica este foarte des folosita in combaterea Izoimunizarii-Rh-ului; aceasta poate fi realizata prin doua tehnici medicale. Una dintre aceste tehnici implica insertia unui ac prin zona abdominala a mamei, prin uterul acesteia, ajungand pana in abdomenul copilului. Prin acest ac, medicii injecteaza celulele rosii, care ar trebuie sa fie absorbite imediat in sangele copilului. Dupa nastere, doctorul va trebui sa monitorizeze indeaproape starea de sanatatea a copilului si sa evalueze severitatea simptomelor clinice ale acestuia. Daca copilul este diagnosticat cu o severa forma de anemie ar trebui sa i se administreze una sau mai multe transfuzii de sange, care ar trebui sa asigure organismului suficiente celule rosii in sange. Aceste transfuzii au rolul de a corecta sangerarile anormale si hiperbilirubinemia lui sau ei (simptome care pot aparea din cauza izoimunizarii-Rh-ului).

Fototerapia este o alta tehnica medicala care poate fi folosita in tratarea hiperbilirubinemiei. Acest tratament experimental isi atinge scopul fiind capabil sa schimbe forma moleculelor bilirubine (ca o consecinta directa a fascicolului de lumina), facandu-le mai usor de eliminat. Altor pacienti diagnosticati cu prezenta acestei afectiuni in sange li se poate prescrie administrarea pe cale intravenoasa a fluidelor bogate in electrolizii necesari. Anumite produse medicale pot fi administrate cu scopul de a rezolva manifestarile clinice ale copilului. In cele mai multe cazuri, efectele secundare ale izoimunizarii-Rh-ului pot fi prevenite in mod eficient prin monitorizarea adecvata a starii de sanatate a copilului si prin analizele de sange facute periodic. Cu toate acestea, studiile arata ca, chiar daca exista aceste teste moderne si aceste masuri preventive, in jur de 4000 de copii de peste tot din lume sufera de aceasta afectiune severa in fiecare an.