Rahitismul

Informatii generale despre rahitism

Rahitismul este o boala care implica scaderea rezistentei oaselor copiilor si care poate conduce la fracturi si la diferite deformari osoase. Aceasta este una dintre cele mai intalnite afectiuni medicale ale copiilor in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Cauza principala care conduce la aparitia rahitismului este deficienta de vitamina D, dar s-a dovedit ca si deficienta de calciu din dieta poate conduce la aparitia si dezvoltarea acestei afectiuni medicale. Desi majoritatea cazurilor apar la copiii care sufera de o forma grava de malnutritiei, si adultii pot contracta, de asemenea, aceasta afectiune medicala iar cauzele constau in foametea si inanitia suferite in timpul copilariei. Prezenta vitaminei D in organism este necesara pentru a se asigura o absorbtie corecta a calciului la nivelul intestinului. In cazul in care exista o deficienta de vitamina D este posibil ca absorbtia calciului din alimente sa nu fie completa, ajungandu-se astfel la aparitia hipocalcemiei, care la randul ei determina nu numai deformari ale dintilor si ale scheletului osos dar si deformari neuromusculare.

Persoanele care sunt expuse riscului de a dezvolta rahitism sunt copiii sugari a caror mame nu sunt expuse suficient la soare, copiii sugari care nu sunt expusi la soare si persoanele care nu consuma lapte fortificat (cum ar fi cei care au intoleranta fata de lactoza). Persoanele care au par roscat sunt supuse unui risc mai mic de a dezvolta aceasta afectiune deoarece acestea produc mai multa vitamina D atunci cand se expun la soare. Un examen fizic poate sa arate deca oasele pacientului sunt slabite si dureroase, dar medicii specialisti vor supune pacientul la alte teste si analize inainte de a stabili un diagnostic exact.

Simptomele rahitismului

Este bine cunoscut faptul ca orice afectiune medicala (inclusiv rahitismul) poate declansa o varietate de simptome. De aceea, unele dintre cele mai putin frecvente simptome ale acestei afectiuni medicale nu au fost mentionate aici. In aceste conditii va recomandam cu insistenta sa va contactati medicul daca ati dezvolta orice simptom neobisnuit, suparator sau neplacut. Medicul specialist va putea sa va spuna daca suferiti sau nu de aceasta afectiune medicala. In continuare va prezentam o lista a celor mai intalnite simptome pe care majoritatea persoanele care sufera de rahitism le poate experimenta, desi fiecare persoana le poate resimti diferit: dureri de oase si moliciune a mainilor, picioarelor, coloanei vertebrale si a pelvisului, deformari ale scheletului (picioare cracanate), umflaturi de o parte si de alta a sternului, deformatii ale coloanei vertebrale, deformatii ale pelvisului, craniu asimetric sau de o forma ciudata, tendinta crescuta de fracturare a oaselor, deformatii dentare cum ar fi formarea intarziata a dintilor, defecte in structura dintilor, carii dentare, slabiciune progresiva, pierderea fortei musculare, dezvoltare inegala, crampe musculare si statura mica. Deformatiile scheletului in cazul copiilor prescolari sunt picioarele cracanate iar in cazul copiilor scolari sunt genunchii proeminenti. Alte simptome includ hipocalcemia, tetania (care se traduce prin prezenta spasmelor musculare necontrolabile indiferent de zona in care sunt localizate). Consecintele pe termen lung ale acestei afectiuni medicale includ indoirea permanenta si chiar deformarea oaselor lungi, dar si incovoierea spatelui. Orice persoana care experimenteaza simptomele descrise mai sus este sfatuita sa contacteze medicul specialist cat mai curand posibil pentru a evita consecintele neplacute ale acestei afectiuni medicale.

Tratamentul rahitismului

Medicul dumneavoastra specialist poate diagnostica rahitismul dupa o serie de teste ale sangelui care, in aceste tipuri de cazuri, vor arata niveluri scazute de calciu, niveluri scazute de fosfor si niveluri crescute de fosfataza alcalina. De asemenea, o analiza a sangelui arterial poate dezvalui o acidoza metabolica, iar o radiografie a oaselor care sunt afectate poate arata o pierdere a calciului din oase si schimbari in ceea ce priveste forma si structura acestora. Biopsia osoasa este efectuata foarte rar, dar aceasta confirma, de obicei, prezenta afectiunii mai sus mentionate. Scopul tratamentului impotriva rahitismului consta in diminuarea durerilor si a simptomelor si in corectarea, pe cat mai mult posibil, a cauzelor care au condus la aceasta afectiune. Cauzele care stau la baza rahitismului trebuie sa fie tratate pentru a preveni o posibila recidiva. Majoritatea simptomelor sunt de obicei ameliorate sau chiar eliminate prin rezolvarea problemei deficitului de calciu, fosfor si vitamina D. Sursele de vitamina D din dieta includ laptele procesat, ficatul si pestele. Pacientilor li se recomanda, de asemenea, sa se expuna in mod moderat la soare. Pentru a trata rahitismul care este cauzat de o anormalitate metabolica este nevoie in general de o reteta special pentru vitamina D. Pentru a preveni si a reduce deformatiile suferite de pacient, acesta trebuie sa fie atent la postura sa si la tonusul sau muscular. O parte a deformatiilor scheletului care pot fi cauzate de aceasta afectiune medicala sunt de obicei corectate cu ajutorul interventiilor chirurgicale.

Cele mai frecvente forme de vitamina D care sunt de obicei recomandate sunt Colecalciferolul (cunoscut de asemenea si ca vitamina D3) si Ergocalciferolul (cunoscut si sub denumirea de vitamina D2). Asa cum am mentionat si anterior, tratamentul pentru pacientii care sufera de rahitism implica un consum mai mare de alimentelor ce contin fosfor, vitamina D si calciu. Doctorii sustin ca o cantitate suficienta de lumina ultravioleta de la soare (in fiecare zi) si aportul adecvat de calciu si fosfor ar preveni aparitia si dezvoltarea rahitismului. De asemenea, copii prescolari care au pielea mai inchiza la culoare ar trebui expusi la lumina soarelui pentru o perioada mai lunga de timp. Deficienta de vitamina D poate fi rezolvata prin terapia cu raze ultraviolete si cu diferite medicamente recomandate de doctor. Medicii nu recomanda de obicei mai mult de 200 de unitati de vitamina D in cazul copiilor, deoarece copiii care nu au un aport adecvat de vitamina D sunt expusi riscului de a dezvolat aceasta afectiune medicala. Multi doctori considera ca sugarii care sunt hraniti la san nu iau suficienta vitamina D din laptele mamelor lor si de aceea acestia recomanda ca sugarilor care sunt hraniti la san sa li se administreze suplimente de vitamina D incepand de la varsta de doua luni. Alte medicamente care sunt recomandate in cazul pacientilor care sufera de rahitism includ DHT-ul, care este o forma de vitamina D care ajuta pacientii sa-si mentina oasele si dintii sanatosi si Rocaltrolul care este o forma de vitamina D care ajuta pacientii sa-si trateze unele afectiuni care sunt cauzate de nivelul marit sau scazut de hormoni paratiroizi.