Infectia cu rickettsii

Informatii generale despre infectia cu rickettsii

Termenul de “Rickettsiae” este folosit pentru a defini un anumit grup de microorganisme care au anumite trasaturi similare bacteriilor si cateva caracteristici asemanatoare virusurilor. Aceste microorganisme se multiplica in interiorul celulelor eukariote ale organismului. Acesti patogeni gram-negativi nu prezinta flagel (bacili scurti); peretii lor celulari fiind tipici pentru clasa lor gram-negativa. Gazdele naturale ale acestor patogeni sunt artropodele si mamiferele. Prezenta acestor microorganisme la oameni determina aparitia unei afectiuni medicale infectioase care este cunoscuta in general sub denumirea de infectie cu rickettsii. Majoritatea pacientilor dezvolta aceasta afectiune in urma contactului direct cu un artropod infectat.

In timp ce unele infectii de acest gen sunt considerate usoare, altele pot determina dezvoltarea mai multor complicatii grave. Se stie ca severitatea infectiei pacientului depinde de prezenta oricarei complicatii medicale care-i sta la baza, de sexul pacientului, de varsta sa si de alti factori. In ciuda faptului ca oamenii de stiinta au efectuat diverse teste pe pacientii care au fost diagnosticati cu o astfel de afectiune medicala (infectia cu rickettsii) ei nu au reusit sa observe nici o predilectie rasiala particulara a acestei boli. Totusi, s-a determinat ca persoanele de gen masculin prezinta un risc mai mare de a fi infectate cu un astfel de patogen, in special cu rickettsiozele transmise de capusa (o boala infectioasa specifica care este cauzata de un anumit tip de Rickettsiae). Se crede ca acest fapt este datorat expunerii ocupationale si recreationale mai mari fata de patogeni.

Desi unele tipuri de infectii care sunt cauzate de un patogen ce apartine familiei Rickettsiae nu prezinta nici o preferinta notabila in ceea ce priveste varsta, aproximativ 66% dintre persoanele care sufera de RMSF (febra patata a Muntilor Stancosi – o anumita forma a unei astfel de boli infectioase) sunt tineri sub 15 ani.

Simptomele infectiei cu rickettsii

Manifestarile clinice comune care afecteaza pacientul ce se afla intr-un stadiu incipient al acestei afectiuni medicale sunt definite in general drept nespecifice. In unele cazuri, acestea pot mima simptomele care sunt determinate in general de o boala virala a unei cauze benigne, ceea ce face descoperirea diagnosticului de infectiei cu rickettsii si mai greu de obtinut. In cazul in care medicul specialist suspecteaza ca o persoana sufera de o astfel de afectiune clinica, acesta incepe sa caute unele trasaturi medicale care se stie ca maresc sansele de a dezvolta aceasta tulburare clinica. Cele mai frecvente trasaturi includ: posibilitatea expunerii la capuse (sau la muscaturile de capuse), vizitarea recenta a zonelor endemice sau prezenta simptomelor similare (tulburari) in cazul persoanelor apropiate.

Este cunoscut faptul ca simptomele clinice care sunt declansate de prezenta infectiei cu rickettsii depind direct de tipul specific de boala infectioasa medicala de care sufera pacientul. De exemplu, pacientii care sufera de febra patata a Muntilor Stancosi prezinta febra mare cu un tipar persistent, eczeme, necrozarea pielii (desi doar intr-un numar redus de cazuri), simptome de coma, delir, iregularitati ale ritmului cardiac, mialgie, simptome pulmonare, afectiuni ale retinei, marirea ficatului, marirea splinei si asa mai departe. Totusi, in cazul in care pacientul a fost diagnosticat cu prezenta tifosului rickettsial transmis de puricele de copac, acesta va prezenta probabil ganglioni limfatici regionali mariti, eczeme, exantema, enantem si alte afectiuni ale mucoasei membranelor. Prezenta febrei butonoase (o alta infectie frecventa cu rickettsii) declanseaza mialgie generalizata, eczeme, leziuni cutanate atipice, coji multiple si altele. Forma epidemica a tifosului determina dezvoltarea de efuziuni pleurale, miocardite, pericardite, gangrene, pneumonii, stari de delir, meningoencefalite, insuficiente renale, insuficienta cardiaca si alte simptome grave.

Tratametul infectiei cu rickettsii

In lupta impotriva majoritatii tipurilor de infectii cu rickettsii, administrarea imediata a unui produs antibiotic medical adecvat (o terapie care ar trebui sa fie initiata imediat ce medicul pacientului a diagnosticat prezenta acestei boli infectioase) ar trebui sa ofere efectele benefice necesare. Este cunoscut faptul ca febra ridicata resimtita de catre pacient scade la cel mult trei zile dupa inceperea tratamentului. Daca acest lucru nu se intampla, medicul pacientului ar trebui sa revina asupra diagnosticului de infectie cu rickettsii.

Doxiciclina este cel mai comun produs medical care este folosit in terapia impotriva acestui tip de stare medicala infectioasa, deoarece este principalul medicament ales de catre majoritatea medicilor specialisti. Majoritatea doctorilor prefera medicamentul Tetraciclina datorita eficacitatii sale dovedite pentru tratamentul folosit impotriva unei boli infectioase care este cauzata de un patogen Rickettsiae. O medicatie alternativa consta in administrarea de Cloramfenicol. Totusi, din cauza posibilei toxicitati fata de maduva osoasa a acestui medicament, produsul medical mai sus mentionat este prescris doar in anumite cazuri izolate. Studii recente efectuate in Europa au aratat ca folosirea unor produse medicale fluorochinolone (cum ar fi Ofloxacinul) ar putea ajuta o persoana care sufera de o infectie cu rickettsii. Astfel de produse medicale nu ar trebui prescrise pacientilor care au varsta mai mica de 18 ani. Administrarea sulfonamidelor nu este recomandata in cazul pacientilor care sufera de o astfel de infectie clinica.

Terapia de sprijin poate de asemenea sa fie acordata unei persoane care sufera de o astfel de afectiune medicala, in special in cazul in care aceasta prezinta simptome cum ar fi hipotensiunea, trombocitopeniea sau hipoalbuminemia. Prezenta hiponatremiei raspunde efectiv de restrictionarea circulatiei fluidelor. Optiunea corecta de tratament care ar trebui sa fie folosita in lupta impotriva infectiei cu rickettsii a pacientului depinde direct de tipul de boala infectioasa cu care persoana in cauza a fost diagnosticata. Aceasta situatie este datorata faptului ca o terapie pentru o astfel de afectiune medicala are drept scop si sa micsoreze simptomele pacientului (care se stie ca variaza de la un tip de infectie cu rickettsii la altul). Desi optiunea medie de terapie inpotriva unei astfel de boli medicale nu necesita nici o restrictie dietetica specifica, in cazul in care pacientul dezvolta orice complicatie grava, o astfel de restrictie trebuie sa fie discutata cu medicul specialist al persoanei in cauza.

Un pacient care este suspectat ca sufera de aceasta afectiune medicala ar trebui sa apeleze la asistenta medicala din partea unui specialist in boli infectioase. Doar un astfel de medic specialist va poate confirma, fara nici o indoiala ulterioara, cauza adevarata a simptomelor neplacute pe care le resimtiti. Prezenta altor conditii clinice va poate opri sa puteti incepe administrarea unui medicament care si-a dovedit eficacitatea impotriva majoritatii infectiilor cu rickettsii (de exemplu, in cazul in care se stie ca pacientul sufera de reactii alergice fata de unul sau mai multe dintre componentele medicamentului, acestuia nu i se va permite sa inceapa tratamentul cu acest medicament).