Vertijul

Informatii generale despre vertij

Vertijul este un tip specific de ameteala, care este unul dintre simptomele majore ale unei tulburari de echilibru. Ameteala este senzatia de invartire in timp ce corpul ramane pe loc. Aceasta afectiune poate fi impartita in doua subcategorii, subiectiva si obiectiva. Tipul subiectiv consta in faptul ca persoana simte o senzatie de miscare falsa, in timp ce tipul obiectiv apare atunci cand persoana percepe mediul inconjurator ca miscandu-se in afara campului sau vizual. Aceasta afectiune este asociata in majoritatea cazurilor cu o problema in mecanismul de echilibru al urechii interne, mai exact o problema in sistemul vestibular, in creier sau in legaturile nervoase stabilite intre organe. Medicii sunt de parere ca cea mai obisnuita cauza care duce la aparitia aceastei afectiuni este vertijul paroxistic pozitional benign (cunoscut si sub abrevierea VPPB). Aceasta afectiune poate fi de asemenea si un simptom al unei infectii a urechii interne sau al unei intoxicatii cu medicamente (cum ar fi intoxicatia cu Gentamicina), atacuri cerebrale, sau tumori. Vertijul poate sa apara de asemenea ca o consecinta a unor accidente cum ar fi trauma cerebrala, fracturi de craniu, simptome ale raului de miscare, schimbari rapide in tensiunea arteriala, boala lui Ménière sau ca o consecinta a intoxicatiei cu monoxid de carbon. Aceasta afectiune mai poate fi impartita in doua categorii dupa localizarea tesutului vatamat in interiorul urechii. Aceasta boala este una dintre cele mai des intalnite afectiuni in randul adultilor si s-a dovedit ca peste 50% dintre oameni au parte de episoade de ameteala cel putin o data pe durata vietii lor. Aceasta afectiune este mai des intalnita in randul femeilor decat in randul barbatilor.

Simptomele vertijului

Este bine cunoscut faptul ca orice afectiune medicala (inclusiv vertijul) poate cauza un numar de simptome. Cateva dintre simptomele cele mai rar intalnite ale acestei boli nu sunt mentionate aici, si din aceasta cauza va recomandam cu tarie sa va consultati cu medicul dumneavoastra de familie de fiecare data cand constatati aparitia unor simptome neobisnuite sau suparatoare. Medicul dumneavoastra va fi in stare sa va spuna daca suferiti de vertij sau de o alta afectiune. In cele ce urmeaza, va prezentam simptomele cel mai des intalnite in randul persoanelor care sufera de aceasta boala, dar mentionam faptul ca fiecare persoana poate prezenta unele simptome in mod diferit. Efectele acestei afectiuni clinice sunt de obicei minore, si pot duce la aparitia senzatiei de greata si a starii de voma iar in cazurile mai grave pacientul poate prezenta dificultati in a sta in picioare sau in a merge. Simptomele intalnite in cazul VPPB sunt trecatoare si de obicei dureaza intre cateva secunde si cateva minute, si ele includ stari de greata si pierderi ale echilibrului. Aceste doua simptome pot sa apara ca o consecinta a schimbarii pozitiei capului. Problemele vestibulare periferice pot sa conduca la aparitia durerilor de cap, a palpitatiilor, oboselii, incetosarii vederii, pierderii echilibrului, durerilor musculare, senzatiilor de greata si a starii de voma, a transpiratiei excesive, si la aparitia unor probleme de concentrare. Problemele central vestibulare se instaleaza treptat si pot cauza urmatoarele simptome: diplopie (sau vedere dubla), dureri de cap puternice, lipsa coordonarii miscarilor, greata, slabiciune, voma, probleme musculare care pot cauza pierderea capacitatii de a vorbi, pierderea cunostintei. Unele dintre complicatiile vertijului includ depresia, pierderea respectului de sine, rani cauzate de cazaturi (cazaturile pot duce la probleme serioase in cazul pacientilor in varsta), si iritabilitate.

Tratamentul vertijului

De obicei, medicii incearca sa identifice cauzele vertijului in incercarea de a elimina cateva posibile boli grave al caror prim simptom este ameteala, cum ar fi atacul cerebral, prezenta unei tumori, hemoragii sau boli cardiovasculare. Procesul de diagnosticare include o examinare fizica si neurologica, teste de imagistica si deasemeni teste ale sangelui. In cadrul examenului fiziologic, medicul va verifica tensiunea arteriala si pulsul pacientului. In cadrul examenului neurologic, medicul va testa nervii faciali si cei vestibulari si deasemeni va testa forta, coordonarea si echilibrul muschilor. Alte teste efectuate pentru a determina diagnosticul corect includ testul pentru vertij pozitional (care este utilizat de catre medic pentru a face distinctia intre afectiunile vestibulare si cele periferice), electronistagmografia (abreviata ENG, este un test utilizat pentru evaluarea sistemului vestibular), teste ale sangelui (acestea includ verificari ale functiei renale, ale functiei glandei tiroide si o analiza completa a sangelui), teste de imagistica (acestea sunt utilizate pentru a observa existenta posibilelor anomalii cerebrale precum atacul cerebral, tumori etc.).

Pentru a putea recomanda un tratament adecvat in cazul pacientilor care sufera de vertij medicii sau specialistii din domeniu vor lua in considerare factorii care cauzeaza aceasta afectiune, simptomele prezente precum si durata perioadelor de ameteala. Tratamentul pentru vertij este de cele mai multe ori bazat pe identificarea si eliminarea cauzei bolii (de exemplu, daca aceasta afectiune apare ca o consecinta a utilizarii unui anumit medicament, pacientului i se va recomanda sa reduca dozajul acelui medicament, sau se va recurge la eliminarea completa a acestuia din cadrul tratamentului pacientului). In cele ce urmeaza va prezentam cateva posibilitati de tratare a acestei afectiuni pentru pacientii afectati de vertij: terapia de reabilitare vestibulara (deasemeni cunoscuta sub abrevierea TRV, aceasta este o terapie fiziologica utilizata pentru a minimiza perioadele de ameteala, pentru prevenirea cazaturilor si pentru imbunatatirea echilibrului pacientului). Succesul tratamentului depinde de varsta pacientului, de forta sa fizica, de functiile sale cognitive etc.). O alta optiune este terapia medicamentoasa (infectiile urechii, cum sunt otita sau labirintita, care sunt cauzate de bacterii, pot fi tratate cu succes cu ajutorul medicamentelor precum Amoxicilina, Ceftriaxone, etc.). VPPB este de obicei tratat cu Meclizine, care este un medicament antiemetic; acest medicament poate conduce la aparitia unor efecte secundare cum ar fi: incetosarea vederii, uscarea gurii si aparitia unei stari de somnolenta. In cazurile in care medicamentul Meclizine se dovedeste ineficient, medicul sau specialistul va prescrie pacientului un tratament bazat pe benzodiazepine cum ar fi Clonazepam (aceste medicamente pot cauza efecte secundare manifestate prin oboseala, insomnii, tremur si somnolenta), Promethazine sau antihistamine. Boala lui Ménière este de obicei tratata prin reducerea consumului de sare, prin utilizarea medicamentelor antidiuretice prescrise pacientului de catre medic, prin administrarea de corticosteroizi care ajuta la reducerea inflamatiilor si prin administrarea de antibiotice (acestea sunt utilizate in cadrul tratamentelor doar in cazurile cele mai grave). Tumorile, scleroza multipla si bolile cerebrovasculare (precum atacul cerebral) sunt tratate de obicei cu medicamente, radiatii si, in caz ca aceste doua tipuri de tratament se dovedesc ineficiente, prin interventii chirurgicale.