Retentia urinara

Informatii generale despre retentia urinara

Retentia urinara este termenul generic utilizat pentru incapacitatea de a urina in mod voit, complet sau deloc, desi nevoia de a urina este prezenta. Aceasta este o problema mai des intalnita in randul barbatilor decat al femeilor, si in cazul barbatilor ea este cauzata de cele mai multe ori de hiperplazia prostatica benigna. Deasemeni, ea poate sa apara si ca rezultat a unor altor cauze, care sunt in general impartite in mai multe categorii (obstructive, farmacologice, neurologice, infectioase, inflamatorii sau altele). Exceptand cazul hiperplaziei prostatice benigne, alte cauze des intalnite sunt prostatita, uretrita, cistita si vulvovaginita; tratamentele cu medicamente anticolinergice si agonisti alfa-adrenergici; leziuni ale sistemului nervos central sau periferic. In cazul femeilor, retentia urinara obstructiva poate fi cauzata de catre organele interne aflate in zona pelviana.

Aceasta afectiune poate fi cronica sau acuta. In cazuri grave, poate necesita spitalizarea pacientului, pentru a se putea aplica tratamentul potrivit si pentru a se putea inlatura simptomele. Daca banuiti ca suferiti de aceasta afectiune, este recomandat cu tarie sa va contactati medicul specialist, deoarece daca nu este tratata la timp aceasta afectiune poate cauza alte complicatii cum ar fi infectiile sau deteriorarea rinichilor si a sistemului excretor. Medicul examinator va poate solicita efectuarea unor analize precum si a unui examen fiziologic complet, pentru a detecta existenta unor alte cauze medicale pentru aceasta afectiune.

Simptomele retentiei urinare

Retentia urinara este definita de dificultatea, si uneori chiar imposibilitatea de a urina, in ciuda prezentei nevoii respective. Cand este prezent, jetul de urina este intermitent si mentinerea sa poate necesita efort. Totusi vezica nu este golita, si din aceasta cauza nevoia de a urina persista. In unele cazuri, pacientul prezinta si nocturnia si incontinenta, uneori si frecventa urinara crescuta. In cazurile retentiei urinare acute, partea de jos a abdomenului este umflata si pacientul va avea o senzatie puternica de discomfort si chiar durere. In cazurile cronice, aceasta afectiune va fi insotita de un discomfort scazut dar constant.

Retentia urinara este o afectiune care necesita informarea imediata a medicilor specialisti, deoarece ea poate avea un impact puternic aspra organismului. In aceste cazuri vezica se largeste cu mult peste dimensiunile sale normale, ceea ce poate provoca dureri puternice. Urina poate trece prin uretre inapoi in rinichi afectand functionarea lor normala si cauzand un blocaj renal. Alte consecinte posibile includ pietrele la vezica si infectiile, congestionarea rinichilor, pierderea tonusului muschiului detruzor si chiar hipertrofierea acestuia.

Retentia urinara este o problema clinica care poate fi cauzata sau insotita de alte afectiuni ale sistemului excretor, insotite la randul lor de un numar de simptome diferite. Este recomandat cu tarie ca, imediat ce intampinati probleme in a urina, sa va contactati medicul specialist pentru a investiga si a identifica cauzele afectiunii dumneavoastra. Nu trebuie sa ignorati aceasta problema de sanatate deoarece ea poate provoca consecinte grave, uneori chiar fatale.

Tratamentul retentiei urinare

In cazul retentiei urinare acute, tratamentul consta in general din cateterizare, care presupune inserarea unui ac cateter prin uretra, pentru a goli vezica. Aceasta procedura ar trebui sa reduca urgenta problemei si sa previna deteriorarea vezicii. Totusi, aceasta este doar o masura temporara de tratare a situatiei si ea trebuie sa fie urmata de o investigare aprofundata a cauzelor retentiei. In unele cazuri, este posibil ca pacientul sa fie afectat doar temporar, cum se intampla de exemplu dupa o interventie chirurgicala care implica anestezierea generala a pacientului. Daca nu este vorba despre o astfel de situatie, odata ce cauzele au fost identificate, tratarea lor este imperativa pentru a vindeca aceasta afectiune.

In cazul retentiei urinare cronice, este necesara cateterizarea continua a pacientului pentru a ii permite sa urineze in mod corect. Este posibila mentinerea pacientului sub observatie pentru a monitoriza evolutia afectiunii, si exista posibilitatea ca pacientul sa invete procedura de auto-cateterizare. In cazurile in care retentia urinara este cauzata de catre o prostata marita, exista un numar de tratamente medicamentoase disponibile care pot fi prescrise. In cazurile in care tratamentele medicamentoase raman fara efect, se poate apela la chirurgie.

Pacientele care sufera de cistocel (hernii ale vezicii urinare) vor trebui sa sufere o interventie chirurgicala pentru tratarea acestei afectiuni. Procedura chirurgicala implica efectuarea unei incizii prin vagin pentru localizarea defectului in membrana care separa vaginul de restul organelor interne aflate in zona pelviana. Defectul se sutureaza si incizia este inchisa, indepartand excesul de tesut. Procedura este folosita pentru crearea unui sprijin suplimentar pentru organele interne.

Strictura uretrala poate fi o alta cauza a retentiei urinare in cazul barbatilor. Exista cateva proceduri care pot fi utilizate pentru tratarea sa, de la dilatare (introducerea unor tuburi mici in uretra pentru a largi pasajul, fiecare tub fiind mai larg decat cel dinaintea sa, sau introducerea unui cateter cu un balon mic la capat, care este apoi umflat in interiorul uretrei) si pana la chirurgie. Procedura de uretrotomie presupune introducerea de catre chirurg a unui cateter in uretra pana la locul stricturii, unde apoi efectueaza o incizie cu laserul sau cu bisturiul pentru a permite urinei sa paraseasca organismul fara piedici. O alta posibilitate este plasarea unui tub, de obicei din banda metalica, prin strictura pentru a mentine pasajul deschis.

Exista numeroase metode de tratare a cauzelor care provoaca retentia urinara, si acestea depind de natura fiecarei afectiuni. Este recomandat sa va consultati medicul specialist si sa efectuati un examen fiziologic complet pentru a descoperi afectiunile care cauzeaza aceasta problema in cazul dumneavoastra, dupa care medicul examinator va va prescrie un tratament potrivit, constand din anumite proceduri si medicamente. Acest tratament va fi stabilit tinand cont de varsta si sexul dumneavoastra, de istoricul dumneavoastra medical precum si de starea dumneavoastra generala de sanatate. Daca doriti sa obtineti informatii suplimentare despre afectiunea dumneavoastra sau despre tratamentul prescris, este recomandat sa va consultati cu medicul.