Tendinita

Informatii generale despre tendinita

Tendoanele sunt parti ale muschilor care au scopul de a atasa muschiul de os, si, in timp ce muschii sunt in general foarte elastici si moi, tendoanele sunt mult mai dense si mai tari. Din cauza rigiditatii lor, tendoanele sunt mult mai puternice decat tesuturile normale musculare; totusi acest lucru le face sa fie mai susceptibile la rupturile la nivel mic datorita tensiunii constante cauzate de miscare. Aceste rupturi produc iritarea si inflamarea cunoscuta sub denumirea medicala generica de tendinita. In general, aceasta afectiune apare ca rezultat al miscarilor repetitive excesive care cauzeaza ca tendonul sa devina din ce in ce mai solicitat, ceea ce in cele din urma duce la ruperea fibrelor. Aceasta afectiune poate sa apara si subit, ca rezultat al unei singure rani sau al unui accident.

Aceasta afectiune poate sa apara ca rezultat al pozitiilor incorecte luate de catre pacient acasa sau la servici; deasemeni, incalzirea si intinderea inadecvata inaintea efectuarii exercitiilor fizice sau a sporturilor pot duce la aparitia acestei afectiuni. In unele cazuri, acesta afectiune poate sa apara ca rezultat al unor altor anormalitati anatomice, mai vechi, precum asezarea anormala sau proasta a oaselor sau a incheieturilor care cauzeaza tensiuni asupra structurii tesuturilor moi. Alteori, aceasta afectiune poate fi cauzata de artrita reumatoida, artrita psoriazica, guta, afectiuni tiroide sau de reactii neobisnuite sau anormale. In cazuri rare, este posibil ca aceasta afectiune sa apara datorita unei infectii.

De cele mai multe ori, pacientul poate sa sufere de tendinita la incheietura mainii, la cot, biceps, umeri, sold, genunchi, glezna si tendonul lui Ahile. Zona afectata depinde de partea corpului care este cea mai expusa efortului, sau care este afectata de boala sau de accident.

Simptomele tendinitei

Tendinita poate cauza un numar de simptome care pot fi similare cu multe dintre manifestarile clinice cauzate de alte boli si afectiuni. Din aceasta cauza, este recomandat cu tarie sa contactati un medic specialist pentru a afla daca suferiti intr-adevar de aceasta afectiune, sau daca aceste reactii sunt cauzate de o alta boala. Medicul specialist poate sa va solicite efectuarea unor teste suplimentare pentru a elimina orice neclaritate in privinta naturii afectiunii de care suferiti. Odata ce diagnosticul a fost plasat, medicul va va prezenta si un plan de tratare a afectiunii, si va va informa si asupra terapiilor si procedurilor alternative sau pe care va trebui sa le urmati pentru a asigura insanatosirea completa.

In majoritatea cazurilor, tendinita este insotita de dureri puternice in zona tendonului afectat. Durerea poate sa apara in mod treptat, si in cele din urma devine foarte intensa. In cazul in care sunt prezente si depozite de calciu, durerea este agravata. Este deasemeni posibil ca durerea sa apara in perioade scurte si foarte intense. In unele cazuri, durerea este deasemeni insotita de o pierdere a capacitatii de a misca zona afectata (capsulita adeziva).

Gradul de gravitate al simptomelor tendinitei este direct proportional cu tensiunea sub care se afla tendonul respectiv. Astfel, cu cat creste tensiunea asupra tendonului respectiv, cu atat devine si durerea mai puternica. In general, se recomanda sa evitati orice activitate in cadrul careia trebuie sa miscati sau sa flexati partea corpului afectata.

Tratamentul tendinitei

Tendoanele sunt formate din tesuturi care se vindeca foarte greu in urma ranilor datorita structurii lor dense, specializate si datorita vascularizarii slabe. Din pacate, acest lucru face ca vindecarea completa a tendoanelor, cu recapatarea intregii forte, sa fie intalnita doar in cazuri foarte rare. De cele mai multe ori, vindecarea are loc prin secretarea rapida de colagen de tip III, o substanta care este mai slaba decat tesutul normal al tendoanelor; din aceasta cauza, recurenta ranii este intalnita in multe cazuri. De obicei, tratamentul pentru tendinita este in cea mai mare parte paliativ. Pacientul urmeaza o terapie cu medicamente anti-inflamatorii non-steroidale, si adopta un program constand din perioade prelungite de odihna, cu o intoarcere treptata la programul normal de activitate.

In prezent, sunt studiate doua proceduri de tratament a tendinitei. Acestea sunt terapia cu socuri electrice, utilizand uneori voltaje ridicate, aceasta fiind dovedita ca fiind mai eficienta in vindecarea rupturilor decat procedurile standard. In afara de aceasta, alte terapii alternative includ terapia cu Vitamina E, terapia cu oxid nitric si injectiile cu celule stem. Utilizarea suporturilor gonflabile s-a dovedit deasemeni eficienta in tratarea tendinitei. Ca si utilizarea voltajelor ridicate in cadrul socurilor electrice, amandoua procedurile s-au dovedit a fi foarte eficiente in reducerea durerii cauzate de aceasta afectiune; totusi, utilizarea celor doua proceduri in acelasi timp nu a dus la o cresterea a eficientei lor.

Terapia cu socuri electrice s-a dovedit a fi eficienta in tratarea tendinitei calcifiante, insa nu a parut sa aiba vre-un efect asupra durerii cronice cauzate de aceasta afectiune. De cele mai multe ori, rezultatele au aratat o crestere a proliferarii celulelor, ceea ce a dus la o crestere a ratei de regenerare a tesuturilor. Aceasta a dus in cele din urma la o mai buna reconstruire a tendoanelor initiale decat se observase in cazurile de tendinita tratate prin intermediul terapiilor obisnuite. Vitamina E are un efect pozitiv in cresterea activitatii fibroblastelor, ceea ce la randul sau stimuleaza sinteza de colagen. Acest lucru duce la cresterea ratei de regenerare si a capacitatii de regenerare, asadar la o vindecare mai rapida.

S-a dovedit ca oxidul nitric are un efect pozitiv asupra vindecarii tendoanelor; studiile au aratat o crestere a capacitatii de vindecare a tendoanelor in prezenta oxidului nitric, in timp ce absenta sa a cauzat o scadere a capacitatilor de vindecare. Din aceasta cauza, suplimentarea cu arginina poate fi utila in asistarea vindecarii tesuturilor afectate – unde arginina este aminoacidul utilizat de organism pentru sintetizarea oxidului nitric. In cazul testelor, aplicarea de plasturi continand trinitrat de glicerina pe zona cu sensibilitate crescuta a dus la o reducere insemnata a durerii si la o crestere a fortei si a capacitatii de miscare a tendonului afectat.

In cazul pacientilor diagnosticati cu tendinita, este recomandat ca acestia sa discute cu medicul examinator despre posibilitatile disponibile de tratare a afectiunii, luand in calcul starea generala de sanatate a pacientului precum si intregul sau istoric medical. Medicul poate apoi sa decida care sunt cele mai bune optiuni de tratare a fiecarui caz in parte, luand in calcul si preferintele pacientului. In unele cazuri, pacientul poate fi supus unor terapii care sunt inca in faza experimentala, sau unor terapii care au fost elaborate recent.