Profilaxia tetanosului

Informatii generale despre tetanos

Tetanosul sau rabia reprezinta denumirea unei afectiuni grave, cauzata de infectarea cu bacilul tetanic. Aceasta boala infectioasa produce contractia fibrelor musculare scheletice, ducand la aparitia imobilitatii si a spasmelor musculare severe. Aceste manifestari pot fi urmate de o serie de complicatii grave, pot cauza dificultati de respiratie si, in cele din urma, pot duce chiar la decesul pacientului infectat. Tetanosul este foarte rar intalnit in tarile dezvoltate, datorita imunizarii populatiei cu ajutorul vaccinelor specifice.

Bacilul tetanic patrunde in organism prin diverse tipuri de traumatisme ale pielii. De regula, germenul se gaseste in pamant, dar poate fi localizat oriunde. O rana anfractuoasa, plagile prin intepare sau alte tipuri de leziuni permit bacilului tetanic sa patrunda in corp, unde se va inmulti si va produce tetanospasmina, o exotoxina neurotoxica care actioneaza asupra sistemului nervos si duce la aparitia simptomelor asociate tetanosului.

Plagile cu tesut necrozat, cum ar fi degeraturile, ranile prin strivire, gangrenele si arsurile, prezinta risc mai mare de infectare cu bacilul tetanic. De asemenea, leziunile contaminate cu fecale sau saliva, precum si ranile care vin in contact cu pamantul prezinta un risc crescut de infectare, in special daca nu sunt curatate adecvat. Bebelusii nascuti neasistati, in conditii ne-igienice, sunt predispusi la tetanos, deoarece cordonul ombilical se poate infecta foarte usor.

Profilaxia tetanosului

Profilaxia rabiei presupune, de regula, imunizarea la acest bacil prin intermediul vaccinarii. Acest vaccin anti-tetanos poate fi asociat cu imunizarea pentru difterie si pertussis si, de regula, este administrat copiilor, la 2 luni dupa nastere, urmat apoi de alte vaccinari la 4 si la 6 luni, la 18 luni si apoi la varsta de 4-6 ani. Vaccinul este facut in brat sau coapsa si are ca efect imunizarea organismului impotriva patogenului. Imunitatea asigurata de vaccin se pierde in timp, astfel ca este necesara repetarea vaccinarii si in adolescenta (intre 11-18 ani), precum si la maturitate, o data la zece ani. Revaccinarile pot fi aplicate si in cazul celor care sufera de plagi prin intepare sau prezinta leziuni cu tesut necrozat, in special in cazul in care aceste persoane nu au fost vaccinate in ultimii 5 ani. Aceasta procedura se utilizeaza si in cazul in care plagile sunt contaminate cu fecale, saliva sau pamant.

Profilaxia tetanosului este indicata si la efectuarea unor calatorii in tarile in care boala este mai des intalnita. Administrarea unui vaccin inainte de a pleca in calatorie asigura protectie si reduce riscul de contractare a acestei afectiuni. Infectiile din trecut nu asigura imunitatea organismului la aceasta boala infectioasa. Se recomanda ca pacientii care au fost diagnosticati cu aceasta conditie medicala sa fie imunizati adecvat pentru evitarea recidivei.

Pe langa vaccinarile anti-tetanos, profilaxia tenatosului include si ingrijirea adecvata a plagilor sau a leziunilor. Plagile trebuie curatate cat de curand posibil dupa producerea lor, pentru a se diminua numarul bacililor care pot intra in organism. Rana si zonele invecinate trebuie spalate cu apa sterila si sapun, iar resturile ne-organice sau tesutul necrozat trebuie indepartat. Se cunosc cazuri in care este necesara efectuarea unei interventii chirurgicale pentru indepartarea tuturor resturilor ne-organice. Orice tip de leziuni care sunt foarte adanci sau murdare, muscaturile de animal sau intepaturile adanci prezinta un risc semnificativ de infectare; in cazul in care statutul imunizarii pacientului este incert, se vor administra doze aditionale de substanta pentru reducerea riscului infectarii. Daca pacientul a fost imunizat corespunzator, revaccinarile au un efect benefic prin faptul ca ajuta organismul sa produca anticorpi mai repede.

Profilaxia tetanosului presupune si utilizarea unor doze reduse de antibiotice. Se pot aplica unguente si creme pe suprafata afectata, imediat dupa curatarea leziunii. Chiar daca aceste substante nu grabesc procesul de vindecare, ele controleaza evolutia bacteriilor si cresc eficienta tratamentului de baza.

Tratamentul tetanosului

Tratamentul tetanosului consta din doua elemente. De regula, se va administra o antitoxina cu rolul de neutralizare a neurotoxinelor eliberate in organism de bacilul tetanic. Aceasta substanta nu are efect asupra toxinelor care au intrat deja in sistemul nervos al pacientului, de aceea, este foarte important sa se inceapa tratamentul imediat dupa stabilirea diagnosticului, minimalizandu-se astfel afectarea sistemului nervos al pacientului.

A doua componenta a tratamentului este reprezentata de antibioterapia, cu rolul de reducere a numarului de bacterii din organism. Aceste tipuri de medicamente pot fi administrate pe cale orala sau injectabil. In cazurile grave de tetanos, este necesara asistenta medicala de urgenta. Deoarece spasmele si convulsiile musculare pun in pericol viata pacientului, medicul specialist va opta pentru paralizarea pacientului utilizand medicamente cu efect curarizant. In aceste cazuri, pacientul are nevoie de respiratie asistata si ventilatie mecanica.

In majoritatea cazurilor, tratamentul are ca rezultat vindecarea completa si pacientii isi pot relua viata de zi cu zi. Cu toate acestea, se cunosc cazuri in care, desi tratamentul a fost urmat, survine decesul. Motivele incidentei acestei situatii sunt deteriorarea grava a sistemului nervos, pneumonia, blocarea cailor respiratorii sau alte complicatii specifice. Si in cazul pacientilor care supravietuiesc pot aparea leziuni ireversibile, in speciale leziuni ale creierului ca urmare a lipsei de oxigen la pacientii care au suferit o blocare a cailor respiratorii in timpul contractiilor musculare.