Tetanosul

Informatii generale despre tetanos

Tetanosul, cunoscut si sub numele de rabie, este o afectiune foarte grava, care afecteaza muschii si sistemul nervos al corpului uman. Cauza aparitiei acestei boli este infectarea cu bacilul tetanic Clostridium Tetani, care intra in organism prin diverse leziuni ale pielii. Odata intrat in organism, bacilul incepe sa produca o neurotoxina (tetanospasmina), care provoaca convulsii si spasme musculare. Aceasta toxina este transportata de circuitul sanguin si cel limfatic, afectand activitatea sistemului nervos din intregul organism. Aceast fenomen duce la spasme musculare generalizate si, in cele din urma, la deces. Tetanosul poate intra in organism si printr-o taietura sau intepatura de dimensiuni atat de mici, incat persoana in cauza nu isi face nici o grija si nici nu consulta medicul cu privire la respectivul traumatism. Persoanele care au plagi cu tesut necrozat de tipul arsurilor, gangrenelor, rani produse prin strivire sau degeraturi prezinta un risc crescut de aparitie a acestei boli infectioase. In aceeasi categorie intra si leziunile contaminate cu fecale, saliva sau pamant care nu sunt curatate adecvat.

Bebelusii nascuti neasistati in conditii neigienice prezinta, de asemenea, un risc crescut de contractare a tetanosului, mai ales in cazurile in care cordonul ombilical a fost infectat. Dar, ultimele generatii de vaccinuri anti-tetanos contin anticorpi pe care mama ii transmite la nastere copilului, reducandu-se astfel incidenta acestor cazuri. De regula, aceasta este o boala rar intalnita in tarile dezvoltate, unde vaccinarea face parte din procedeul standard de imunizare a populatiei.

Simptomele tetanosului

Perioada de incubatie a bacilului tetanic este cuprinsa intre 3 si 21 de zile, iar aparitia semnelor si simptomelor caracteristice are loc la aproximativ 8 zile de la infectare. Durata perioadei de incubatie depinde de distanta dintre locul unde s-a produs leziunea si sistemul nervos central. Cu cat mai mica este aceasta distanta – si, implicit, cu cat mai scurta este durata de incubatie – cu atat creste si riscul de deces al pacientului. Forma cefalica a bolii este rara; poate aparea uneori sub forma de otita medie (infectia urechii). In aceasta situatie, nervii si muschii faciali sunt cei mai afectati.

De asemenea, forma localizata a afectiunii apare destul de rar. In acest caz, pacientul poate prezenta contractii ale muschilor din zona plagii, iar contractiile sunt persistente si de lunga durata. Aceasta este una dintre formele usoare ale bolii, cu mortalitate scazuta – doar aproximativ 1% dintre cazurile diagnosticate cu aceasta forma a bolii rezulta in decesul pacientului din aceasta cauza. Trebuie retinut faptul ca aceste manifestari pot fi doar debutul tetanosului generalizat.

Cea mai frecventa forma a acestei boli infectioase este cea generalizata, intalnita la aproximativ 80% dintre pacienti. Se caracterizeaza printr-un tipar descendent, initializat de trismus (constrictia maxilarelor) si spasme faciale. Apoi, gatul devine rigid, ducand la aparitia dificultatilor de inghitire. Apare rigiditatea muschilor pectorali si ai pulpei, precum si alte semne si simptome ce includ transpiratie, hipertensiune, febra, palpitatii. Frecventa spasmelor se intensifica si acestea pot dura cateva minute. In timpul acestor episoade, corpul pacientului ramane in pozitia caracteristica, numita opistotonus.

Tetanosul neo-natal este prezent la copii nou-nascuti. Este o boala rara in tarile industrializate, dar este cauza a peste 15% dintre decesele infantile in tarile nedezvoltate.

Tratamentul tetanosului

Profilaxia tetanosului se realizeaza prin vaccinarea anti-tetanos, o procedura medicala standard prin care persoanelor adulte li se administreaza acest vaccin din 10 in 10 ani. In multe clinici se obisnuieste ca pacientului care prezinta plagi prin intepare sa i se administreze acest vaccin daca nu se stie concret istoricul medical al pacientului cu privire la administrarea vaccinului anti-tetanos. Aceste re-vaccinari nu pot preveni cazurile potential fatale, deoarece dureaza pana la doua saptamani ca organismul sa produca anticorpi. La copii sub 7 ani, vaccinul se mai administreaza in combinatie cu alte vaccinuri pentru pertussis si difterie.

Prima procedura profilactica este curatarea plagii si indepartarea chirurgicala a testutului necrozat sau infectat. Se poate opta pentru administrarea de Metronidazol, deoarece acest tip de medicament reduce considerabil numarul de bacterii aflate in plaga, desi nu are efect asupra neurotoxinelor produse de acestea. Un alt tip de medicament utilizat in aceste situatii este Penicilina; dar, in prezent, nu mai reprezinta principala optiune terapeutica, deoarece aceasta substanta duce la cresterea frecventei si severitatii spasmelor. In cazul in care Metronidazolul nu este disponibil la acel moment, se va utiliza Penicilina in scopul reducerii numarului de bacterii.

Un rol foarte important il detine imunizarea pasiva – fie cu imunoglobulina umana anti-tetanica, fie cu imunoglobulina tetanica. Este important ca aceasta procedura de imunizare sa se efectueze cat de curand posibil – in cazul in care imunoglobulina specifica anti-tetanica nu este imediat disponibila, se poate administra imunoglobulina umana normala. Toti pacientii care au contractat aceasta boala infectioasa trebuie vaccinati sau re-vaccinati de urgenta. In cazurile usoare de tetanos, imunoglobulina se va administra intravenos sau intramuscular si se va prescrie Metronidazol intravenos timp de 10 zile. Medicul poate opta si pentru administrarea de Diazepam. Pacientul va fi vaccinat cat de curand posibil.

In cazurile grave de tetanos, este necesara asistenta medicala de urgenta. Pe langa medicatia si procedurile medicala utilizate in cazurile usoare ale bolii, se va mai administra imunoglobulina prin injectare intratecala, deoarece aceasta operatiune duce la o ameliorare clinica de 35%, fata de 4%. Timp de 4 saptamani se vor aplica traheostomia si ventilatia mecanica, iar pacientului i se va administra magneziu intravenos, cu rolul de prevenire a spasmelor musculare. Diazepamul va fi administrat continuu, sub forma de perfuzie intravenoasa. In majoritatea cazurilor, efectele autonome ale tetanosului – alternarea hiperpirexiei si a hipotermiei, hipertensiunii si hipotensiunii – pot fi dificil de controlat; prin urmare, tratamentul adecvat presupune administrarea de magneziu, Clonidina, Labetalol sau Nifedipina intravenos, sub forma de injectii sau perfuzii.

Diazepamul sau alt tip de relaxant muscular este administrat in scopul controlarii spasmelor musculare. In cazurile grave, pacientul poate necesita inducerea paraliziei prin administrarea medicamentelor cu efect curarizant. In aceste cazuri este necesara utilizarea ventilatiei mecanice. Asigurarea functionarii cailor respiratorii si controlul nutritiei pacientului sunt foarte importante pentru supravietuirea acestuia. In multe cazuri, pacientii vor fi hraniti cu ajutorul unui tub gastric.