Dispepsia

Informatii generale despre dispepsie

Dispepsia este o afectiune frecventa a tractului gastro-intestinal, care poate de asemenea sa afecteze esofagul si duodenul, primul segment al intestinului subtire si chiar stomacul. Forma cronica a acestei afectiuni este similara cu forma normala doar ca dureaza mai mult decat aceasta. Dispepsia poate fi usor confundata cu o alta afectiune a stomacului, cunoscuta si sub denumirea de ulcer peptic, deoarece aceste boli determina aceleasi semne si simptome cum ar fi durerea si disconfortul din zona superioara a abdomenului pacientului si care apar de obicei impreuna cu senzatia de balonare, eructatia (ragaitul) si starile de greata. Oamenii de stiinta nu au reusit inca sa determine cauza exacta a acestei boli, dar exista unele cazuri particulare in care acesta afectiune poate fi determinata de o infectie virala. Cazurile in care dispepsia este cauzata de alte afectiuni medicale sunt rare si din aceasta cauza doctorii o considera o boala functionala. Exista de asemenea unui factori siguri, cunoscuti ca factori de agravare, ce pot determina inrautatirea semnelor si simptomelor acestei afectiuni medicale. Acestia pot sa includa consumul prea mare de alimente, consumul prea repede al alimentelor, inghitirea de aer, consumul de bauturi carbogazoase, consumul de alimente picante, consumul de alimente grase sau uleioase, consumul de prea multa cofeina sau alcool, fumatul, administrarea anumitor medicamente in special cele antiinflamatorii nesteroidiene care pot include Aspirina si Ibuprofenul; Advilul, Motrinul, antibioticele si stresul. Boala afecteaza in mod normal pacientii care au varsta cuprinsa intre cincizeci si cinci si saizeci de ani. Se recomanda sa se trateze aceasta afectiune cat mai repede posibil deoarece poate determina afectiuni abdominale grave care sunt dificil de tratat si de vindecat.

Simptomele dispepsiei

Dispepsia este o afectiune care este descoperita de obicei in mod accidental, atunci cand un pacient isi face analizele de rutina pentru alte afectiuni ale stomacului. Diagnosticarea acestei afectiuni este facuta prin intermediul mai multor proceduri medicale care pot sa includa testele de sange, razele cu bariu, studiile de contrast, endoscopia, terapiile cu ultrasunete si studiile gastrice de golire. Principalul simptom al dispepsiei este durerea resimtita in zona superioara a stomacului pacientului insa, exista cazuri in care boala poate fi diagnosticata datorita altor semne si simptome care pot include o senzatie de arsura sau de discomfort in zona superioara a abdomenului sau in aria inferioara a pieptului care este de obicei reliefata prin consumul de hrana sau de antacizi, balonare, ragait, gaze denumite flatulenta, o senzatie timpurie de saturare la masa si starile de greata. Stilul de viata nesanatos al pacientului poate chiar sa inrautateasca semnele si simtomele acestei afectiuni. Agravarea simptomelor poate sa se datoreze deasemenea si stresului, oboselii, dietei sarace, sedentarismului si odihnei insuficiente. In cazul in care simptomele dispepsiei sunt persistente, pacientul trebuie sa apeleze la sprijinul medical imediat. Exista cazuri in care pacientul trebuia sa apeleze la un doctor daca experimenteaza dureri abdominale persistente sau recurente, stari de greata persistente, stari de voma, in special daca se observa si sange in componenta vomei, scadere in greutate inexplicabila, scadere persistenta a apetitului, scaune cu sange sau indigestie persistenta care pot sa se manifeste impreuna cu o respiratie intretaiata, transpiratie sau durere care radiaza spre piept, gat si brate ce poate indica un infarct. In cazul in care acesta afectiune este lasata netratata in timp poate duce la aparitia altor complicatii cum ar fi efectele secundare datorate medicamentelor prescrise.

Tratamentul dispepsiei

Principalul scop al tratamentului pentru dispepsie consta in prevenirea recidivei acestei afectiuni. Cand pacientul sufera de forma cronica a acestei boli, tratamentul este utilizat pe termen lung. In majoritatea cazurilor doctorul prescrie medicamente pentru a trata afectiunea dar poate recomanda de asemenea terapia comportamentala. Exista multe tipuri de medicamente eficiente in cazul tratatari dispepsiei. Acestea includ antacizii, blocatorii de acid, inhibitorii pompei de protoni, agentii prokinetici, antispasmodicele, supresorii de acid, antidepresivele si antibioticele. Antacizii sunt administrati in forma lichida sau de tablete si cele mai prescrise medicamente din aceasta categorie sunt Maloxul sau Mylanta. Principalul efect al acestor medicamente consta in neutralizarea acidului din stomac, ceea ce duce la calmarea rapida a simptomelor. Blocatorii de acid sunt de asemenea prescrisi de catre doctori pentru a trata dispepsia si au efectul de a descreste nivelul de acid care este produs de stomacul pacientului. Inhibitorii de pompare a protonilor constituie tipuri de medicamente care opresc efectiv pompele de acid ce contin celule care produc acidul. Prin blocarea actiunii pompelor, cantitatea de acid din stomac este redusa.

Aceste medicamente sunt de obicei administrate pe cale orala insa exista un alt inhibitor al pompei de protoni denumit Pantoprazol sau Protonix, care poate fi adminitrat intravenos. Doctorii pot de asemenea sa prescrie forma naturista a medicamentului Prilosec. Agentii prokinetici constituie tipuri de medicamente care care ajuta stomacul pacientului sa se goleasca mai repede sau sa calmeze discomfortul abdominal prin stramtarea valvei dintre stomac si esofag. In majoritatea cazurilor doctorii folosesc medicamentul Metoclopramind, in special cel care este comercializat sub brandul Reglna pentru a trata dispepsia. Insa este cunoscut faptul ca acest medicament poate determia o multitudine de efecte secundare grave. Alte medicamente folosite pentru a trata aceasta afectiune medicala sunt antispasmodicele. Aceste medicamente sunt administrate pentru a relaxa muschii netezi ai intestinului, ceea ce poate conduce la o descrestere a ingerarii. In mod general, antispasmodicele care sunt prescrise cel mai frecvent de catre doctori sunt Diciclomina sau Bentilul si Hiosciamina sau Levsinul si Cistospazul. Agentii citoprotectivi sau agentii supresori sunt alte medicamente care protejeaza tesuturile ce unesc stomacul de intestinul subtire. Supresorii de acid care sunt prescrisi cel mai frecvent sunt Sucralfatul sau Carafatul si Misoprostolul sau Citotecul.

In cazurile cronice ale bolii, doctorul poate prescrie, pe langa aceste medicamente, un tratament cu medicamente ce au rolul de a proteja stomacul. Este vorba de cateva medicamente care sunt administrate in doze mici si care pot controla neuronii care inerveaza intestinele. Administrarea unor astfel de medicamente poate calma durerea intestinala. Aceste medicamente pot include antidepresivele triciclice si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. In general, cele mai frecvent folosite antidepresive sunt Imipramina sau Tofranilul si Amitriptilina, iar inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt Fluoxetina sau Prozacul si Sarafemul sau Paroxetina (Paxilul). Exista cazuri in care doctorul poate sa prescrie antibiotice pentru a trata dispepsia. Antibioticele utilizate in mod frecvent includ Amoxicilina sau Amoxilul, Claritromicina sau Biaxina, Metronidazolul sau Flagilul si Tetraciclina sau Sumicinul care s-au dovedit a fi foarte eficiente.