Edemul

Informatii generale despre edem

Edemul este un termen medical general care se refera la acumularea unei mari cantitati de fluid in spatiile interstitiale (este vorba despre spatiile din tesuturi care nu sunt incluse in vasele de sange). Acumularea de fluid conduce la umflarea partilor organismului care sunt afectate si poate sa afecteze extremitatile corpului (in versiunea periferica a acestei afectiuni) dar poate afecta de asemenea si organele interne, deoarece si acestea prezinta spatii interstitiale – de exemplu, spatiile de aer din plamani (alveolele pulmonare). Exista de asemenea cazuri in care acumularile de fluid se formeaza in cavitatile corpului, fie abdominala sau peritoneala, sau in cavitatea pulmonara sau cea pleurala. Edemul poate sa fie o afectiune grava si larg raspandita sub forma de acumulari mari de fluide raspandite in organism, in tesuturi si de asemenea si in cavitati, aceasta forma a afectiunii fiind cunoscuta sub numele de anasarca.

In afara de localizarea acumularilor de lichid, afectiunea poate fi de asemenea categorizata in doua tipuri: edemul elastic si edemul inelastic (dur). Forma elastica a acestei afectiuni este caracterizata de faptul ca presiunea determina aparitia unor adancituri pe partile afectate ale corpului – de exemplu, atunci cand se aplica o presiune superficiala cu degetul, adancitura va persista o perioada de timp dupa indepartarea degetului, in timp ce forma dura a afectiunii este caracterizata de lipsa aparitiei acestor adancituri. Forma dura este de obicei localizata la extremitati (brate si picioare) si este in general determinata de probleme ale sistemului limfatic sau poate aparea drept o complicatie a afectiunilor hipertiroidei. Aceasta versiune a bolii este mai dificil de tratat decat cea elastica.

Simptomele edemului

Simptomele acestei afectiuni pot sa fie la fel de evidente pentru pacient ca si pentru doctor, si sunt reprezentate de umflarea bratelor, picioarelor, gleznelor, incheieturilor sau abdomenului. Initial, umflaturile vor aparea de-a lungul zilei insa mai tarziu, dupa ce boala se va instala, umflaturile vor aparea inca de dimineata si vor continua sa se inrautateasca pe parcursul zilei. In cazurile severe, pot sa apara ulceratii pe pielea de pe extremitatile afectate, conducand la aparitia unor complicatii ulterioare. In cazul in care edemul nu este identificat si este lasat netratat, urmatoarele simptome care pot sa apara includ cresterea tensiunii pacientuui, insotita de dureri de cap ce pot fi de la foarte usoare pana la foarte grave si care se inrautateasc cu timpul. Pacientul va resimti mai des nevoia de a urina de-a lungul unei zile si va incepe sa sufere de palpitatii. De asemenea, pacientul va lua rapid in greutate din cauza retentiei crescute de fluid in corp si poate sa experimnteze umflaturi raspandite si in alte parti ale corpului.

Cu toate ca este posibil ca semnele si simptomele edemului sa nu fie foarte vizibile in stadiul initial al bolii, pacientul poate simti ca lucrurile “devin mai mici” in jurul sau. Acesta ar putea sa aiba dificultati atunci cand vrea sa se incalte sau inelele ar putea sa nu mai intre pe degete, sau daca sunt purtate tot timpul acestea pot sa devina foarte stramte. Bratarile stramte pot sa devina o problema de asemenea si chiar sosetele sau orice alta piesa de imbracaminte stramta poate sa devina incomoda. In astfel de cazuri, daca problema apare constant dupa o perioada de timp este recomandabil sa apelati la medicul specialist pentru o investigatie ultrioara a problemei si pentru a obtine un diagnostic clar.

Tratamentul edemului

Tratamentul edemului incepe cu tratarea cauzelor care stau la baza acestei afectiuni. In mod tipic, aceasta este cauzata de afectiuni ale plamanilor, rinichilor, ficatului, inimii sau de obstructii ale vaselor de sange. Alte cauze frecvente sunt de asemenea malnutritia, hipertiroidismul si afectiunile sistemului limfatic. Cauzele reale trebuie sa fie identificate si tratate de asemenea inainte de a incepe tratamentul pentru edemul in sine.

Tratamentul consta de obicei intr-o combinatie dintre controlarea dietei pacientului si administrarea anumitor medicamente. Pacientul ar trebui sa evite consumul ridicat de sare deoarece sarea favorizeaza retentia de apa in organism si ar trebui de asemenea sa mentina partile afectate ale corpului ridicate cat mai mult posibil deoarece ajuta la drenarea lichidului din acumulari. In cazul edemului localizat la picioare, pacientul ar trebui sa evite perioadele lungi de stat in picioare sau de stat pe scaun, deoarece o pozitie de intins la orizontala este mult mai favorabila pentru tratament.

Tratamentul diuretic poate fi aplicat de asemenea. Cele mai frecvent utilizate sunt diureticele care asista functionarea rinichilor prin regularizarea balantei apei si a sarii, iar ca exemple de astfel de medicamente mentionam butetamidele (Bumexul), torsemidele (Demedexul) sau furosemidele (Lasixul). Aceste medicamente sunt prescrise in doze variate, in functie de fisele medicale ale pacientilor, starilor lor generale de sanatate si starilor lor de sanatate curente si sunt administrate fie pe cale orala (in majoritatea cazurilor) fie pe cale intravenoasa cand se urmareste obtinerea unor rezultate mai eficiente si mai rapide. In cazurile in care acest tratament nu este suficient, doctorii pot de asemenea sa prescrie administrarea suplimentara de diuretice tiazide cum ar fi Hidroclortiazid (Hidrodiuril) sau Metolazon (Zaroxolin).

In unele cazuri, administrarea unor suplimentele nutritive sau a unei medicatii aditionale pot fi necesare pentru a preveni consumul total al potasiului din corp din cauza diureticelor. Pot fi necesare si alte modificari in dieta pentru a compensa pierderea de potasiu, iar pacientului diagnosticat cu edem i se va recomanda sa consume alimente bogate in potasiu cum ar fi cartofii, rosiile, anumite fructe si sucul de portocale. Printre medicamentele care pot fi prescrise in astfel de situatii se numara Spironolactonul (Aldactonul), Amiloridul (Midamorul) si Triamterena (Direniumul). De asemenea, in cazul prezentei concentratiei ridicate de bicarbonat, un alt medicament care este folosit in mod frecvent este Acetazolamida (Diamoxul). Concentratiile ridicate de bicarbonat sunt intalnite in general in cazul pacientilor care iau in mod regulat diuretice.

Unii pacienti care sufera de unele disfunctii la nivelul rinichilor s-ar putea sa nu aiba nevoie de suplimente nutritive sau medicatie aditionala deoarece rinichii lor deja retin o cantitate anormala de potasiu in organismul lor. Este recomandat sa respectati cu atentie reteta, dozajul si regulile de administrare date de medicul specialist pentru a evita complicatiile si / sau intoxicatiile care pot sa se declanseze in caz contrar. De asemenea, este posibil sa fie nevoie de un examen medical general inainte de a primi un diagnostic exact si un tratament, deoarece edemul este adeseori determinat de alte afectiuni, iar tratamentul sau poate depinde de tratamentul asociat cu alte afectiuni. Se recomanda cu insistenta ca pacientul sa nu se auto-trateze si sa apeleze in schimb la un medic specializat in aceasta arie de expertiza.