Endocardita

Informatii generale despre endocardita

Endocardita consta intr-o inflamare a stratului mijlociu care captuseste inima in interior, cunoscut sub numele de endocard. Exista si alte componente ale inimii care sunt afectate in mod normal de aceasta afectiune; cum ar fi de exemplu valvele inimii. Endocardita este in general determinata de o bacterie sau de un alt germen care provine din orice parte a corpului pacientului, insa in special din cavitatea bucala. Aceste organisme patrund in sistemul circulator (de sange) al pacientului si ajung pana la inima unde afecteaza unele parti componente ale acesteia. Este esentiala tratarea acestei afectiuni intr-un stadiu incipient deoarece poate afecta si chiar distruge valvele inimii (o consecinta care face ca aceasta afectiune medicala sa fie considerata ca una foarte grava care prezinta un risc crescut de mortalitate). Infectia apare doar in cazul persoanelor care sufera si de alte afectiuni ale inimii, ca de exemplu cei care au o valva afectata, o valva artificiala sau orice alta afectiune a inimii. Principala cauza a acestei afectiuni este bacteria care calatoreste prin sistemul circulator (al sangelui). Cu toate acestea, exista si cazuri in care boala este declansata de o ciuperca (fung) sau de un alt microorganism. Endocardita poate usor sa fie declansata din cauza bacteriei care este localizata in cavitatea bucala a pacientului, in tractul respirator superior sau in orice alta parte a corpului sau. Insa exista cazuri in care bacteria patrunde in sistemul circulator prin intermediul multor altor activitati. Spalarea (curatarea) dintilor sau consumul anumitor alimente pot fi considerate o intrare pentru bacterie dar doar in cazurile in care dintii si plombele sunt intr-o stare proasta (cand pacientul are o igiena dentara precara). Deoarece cavitatea bucala constituie principala cale de acces pentru bacterie, exista multe alte actiuni care pot favoriza aparitia acestei infectii. Acestea pot include anumite proceduri dentale sau respiratorii, catetere sau ace, tratamente intravenoase si alte stari medicale.

Simptomele endocarditei

In majoritatea cazurilor endocardita apare in cazul in care pacientul sufera de avarierea unui valve, deoarece aceasta devine o suprafata aspra de care bacteria se poate atasa si multiplica. Endocardita este un tip de afectiune a inimii care se poate dezvolta lent sau, in unele cazuri, dintr-o data. Viteza de dezvoltare a acestei afectiuni medicale depinde de cauza exacta a infectiei si de starea generala de sanatate a pacientului (indiferent daca acesta sufera de o alta afectiune grava a inimii sau nu). Principalele semne si simptome ale endocarditei se pot manifesta ca febra, frisoane, un murmur nou sau diferit al inimii, oboseala nejustificata, dureri (intepaturi) resimtite in articulatii si muschi, transpiratie in timpul noptii, respiratie intretaiata, ten palid, tuse persistenta, umflaturi la nivelul picioarelor sau abdomenului, scadere in greutate inexplicabila, prezenta sangelui in urina sau durere la palpare resimtita in zona splinei care este un organ localizat in partea dreapta a abdomenului in aria inferioara a cutiei toracice si care combate infectiile. Exista de asemenea cazuri in care acesta afectiune poate conduce la aparitia unor arii rosiatice, dureroase localizate in stratul intern al pielii sau pe degete cunoscute sub denumitea de noduli Osler. In alte cazuri, infectia poate cauza de asemenea puncte rosiatice sau vinetii localizate in alte zone ale pielii, cunoscute de asemenea sub denumirea de petechiae. Aceste puncte pot sa apara de asemenea pe albul ochilor pacientului sau in cavitatea bucala. In cazul in care pacientul experimenteaza orice semn sau simptom dintre cele prezentate mai sus, acesta ar trebui sa apeleze la ajutor medical profesional cat mai repede posibil. In cazul in care boala este lasata netratata aceasta poate determina complicatii grave ale inimii, inclusiv insuficienta cardiaca.

Tratamentul endocarditei

Endocardita este foarte usor de diagnosticat, iar intr-o prima faza pentru a afla daca pacientul sufera de aceasta afectiune, medicul va dori sa cunoasca istoricul medical al pacientului precum si simptomele si semnele resimtite. In mod general, diagnoscticul este pus dupa ce medicul foloseste un stetoscop pentru a asculta inima pacientului. In cazul in care medicul observa orice murmur neobisnuit al inimii sau orice schimbare in ritmul normal al inimii, acesta poate diagnostica pacientul cu endocardita. Acest fel de afectiune, in stadiul initial, dezvolta semne si simptome care pot fi similare cu cele ale altor afectiuni si din aceasta cauza doctorul trebuie sa aplice mai multe proceduri pentru a identifica in mod corect afectiunea de care sufera pacientul. Aceste proceduri pot include testele de sange care constituie cea mai importanta metoda de diagnosticare si care sunt folosite pentru a identifica bacteria din sistemul circulator. Testele de sange pot ajuta de asemenea la determinarea altor afectiuni care pot conduce la aparitia edocarditei si care pot include anemia sau scaderea numarului de celule rosii sanatoase din sange. A doua procedura ca nivel al importantei in diagnosticarea acestei afectiuni este ecocardiograma transesofagiala. Acest tip de procedura consta in utilizarea ultrasunetelor care ajuta la obtinerea de imagini din inima pacientului. Procedura denumita ecocardiograma transesofagiala permite de asemenea doctorului sa observe mai de aproape valvele pacientului, deoarece aceste valve sunt de obicei afectate in cazul pacientilor care sufera de endocardita. Aceasta procedura este de asemenea aplicata pentru a vedea daca exista orice fel de vegetatii sau tesuturi infectate ale inimii. Ultrasunetele trec prin cavitatea bucala a pacientului spre esofag prin intermediul unui aparat cu ultrasunete. Principalul tratament pentru endocardita consta in folosirea atibioticelor care pot fi administrate in doze mai mari sau mici, doar pe cale intravenoasa. Prin efectuarea testele de sange recomandate, doctorul poate identifica exact microorganismul care a afectat inima pacientului si ca urmare acestui fapt, medicul specialist poate determina nu doar tipul corect de antibiotic care trebuie sa fie administrat pacientului, dar si cantitatea de antibiotice sau combinatia de astfel de medicamente care va fi folosita.

Medicamentele pot fi luate pentru mai mult de sapte saptamani pentru a ajunge la recuperarea completa a inimii. De obicei, tratamentul este aplicat intr-un spital si necesita monitorizare zilnica. In cazul in care boala s-a ameliorat, daca semnele si simptomele, inclusiv febra, au disparut, pacientul poate sa continue tratamentul acasa, dar trebuie sa-si contacteze medicul personal pentru ulterioarele teste ale inimii care vor verifica eficacitatea tratametului. Exista cazuri in care pacientii au realizat ca sufera de o afectiune a inimii abia cand se aflau deja intr-un stadiu avansat al bolii. Afectiunea poate provoca simtome ca febra, frisoane, dureri de cap, dureri de articulatii si respiratie intretaiata. Antibioticele care sunt folosite in terapia pentru aceasta afectiune medicala pot declansa, de asemenea, efecte secundare care pot include diaree, iritatie, articulatii dureroase si aparitia mancarimilor. In cazul in care boala este lasata netratata, aceasta poate deveni mai grava si poate determina insuficienta cardiaca care prezinta unele simptome comune cum ar fi respiratia intretaiata si umflarea picioarelor, gleznelor sau a talpilor. In cazul in care endocardita a afectat valvele inimii, pacientul poate experimenta diverse complicatii dupa tratament. In cazul in care valvele afectate nu pot fi tratate, doctorul poate alege abordarea chirurgicala care consta in inlocuirea valvelor afectate.