Epilepsia

Informatii generale despre epilepsie

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care afecteaza mai mult de sapte milioane de persoane in fiecare an. Poate fi o afectiune destul de inspaimantatoare si majoritatea persoanelor considera ca este groaznic sa urmareasca o persoana care are o criza de epilepsie. In astfel de situatii, bolnavul poate sa fie constient, poate sa faca miscari nedorite; in general nu poate sa inteleaga ce se petrece in jurul sau si poate sa simta sentimente si emoti extreme cum ar fi frica. Odata ce criza a trecut pacientul se simte de obicei slabit, obosit sau confuz. In cazul persoanelor care sufera de epilepsie crizele se petrec atunci cand indicatorii electrici din creier cedeaza. In acest fel activitatea electrica normala a creierului este intrerupta si aceasta conduce la probleme grave de comunicare intre nervii localizati in diferite celule. Chiar daca cele mai intalnite semne ale acestei afectiuni sunt crizele, nu este necesar ca o persoana care experimenteaza astfel de atacuri sa sufere de aceasta afectiune. Astfel de atacuri pot sa apara si in cazul unei situatii extreme (cu risc ridicat de deces) cum ar fi expunerea la o temperatura ridicata sau o deshidratare prelungita. Cu toate aceastea, in cazul in care crizele se manifesta in mod repetat fara un motiv exact, este aproape sigur ca acea persoana sufera de epilepsie. Dupa cum arata rapoartele, aceasta afectiune este mai frecventa printre copiii prescolari sau adolescenti; pe de alta parte, aceasta poate afecta de asemenea adultii sau chiar persoanele in varsta. In cazul in care aceasta boala afecteaza un copil si este tratata corect crizele pot sa dispara complet.

Simptomele epilepsiei

Epilepsia este o afectiune care nu poate fi luata de la o alta persoana si care nu este mostenita (transmisa genetic), ceea ce inseamna ca nu veti suferi de aceasta afectiune daca o persoana din familia dumneavoastra a avut-o. Simptomele care caracterizeaza aceasta afectiune sunt crizele care, desi par destul de inspaimantatoare, nu cauzeaza durere. Aceste simptome pot fi diferite de la un pacient la altul, dar in principiu pot fi separate in doua mari categorii: crize partiale si crize generalizate. In ceea ce priveste crizelor partiale, pacientul trebuie sa stie ca acestea apar doar intr-o parte a creierului. Problemele electice care apar pot ramane in acea parte a creierului sau pot, de asemenea, sa afecteze si alte parti. Cateva semne si simptome particulare care apar in cazul crizelor partiale sunt pierderea cunostintei, contractarea unor parti ale corpului (un brat, un picior, un deget sau o talpa) sau o pierdere temporata a vederii. Aparitia si evolutia acestor semne depind de locatia in care aceste crize de epilepsie se dezvolta. In cazul crizelor generalizate, crizele afecteaza tot creierul. In aceste cazuri, persoana afectata poate sa experimenteze miscari bruste din cauza contractarii muschilor, reverii sau pierderi de constiinta. Bolnavul poate de asemenea sa lesine brusc. Cu toate acestea crizele, cele mai frecvenet semne ale epilesiei, nu dureaza mult timp, doar cateva minute sau chiar cateva secunde. Dupa terminarea unei crize pacientul poate sa se simta obosit sau confuz pentru cateva ore.

Tratametul epilepsiei

In cazul in care experimentati crize bruste si repetate, ar trebui sa apelati la un doctor cat mai repede posibil pentru a obtine un diagnostic sigur in ceea ce priveste problema dumneavoastra. Medicul dumneavoastra v-ar putea recomanda de asemenea sa va programati la un medic specialist neurolog. Acesta va examina in primul rand starea dumneavoastra psihica si apoi va pune probabil cateva intrebari in ceea ce priveste simptomele resimtite, starea dumneavoastra generala de sanatate, daca aveti sau nu cazuri de epilepsie in familie, daca suferiti sau nu de alergii si ce medicamente ati folosit recent. Doctorul va dori probabil sa-i descrieti atacurile pe care le-ati experimentat; in cazul in care nu va amintiti ce s-a intamplat in timpul atacurilor ar trebui sa rugati un prieten sau un membru al familiei care a vazut atacurile sa vi le descrie.

Pentru a afla daca suferiti sau nu de epilepsie, medicul va poate supune de asemenea la unul sau mai multe din urmatoarele teste: o electrocefalograma pentru a determina activitatea electrica a creierului, o tomografie computerizata sau un IMR (test de imagistica cu rezonanta magnetica). In cazul in care rezultatele tuturor acestor examinari arata ca persoana in cauza sufera de epileprie, doctorul va alege cea mai buna metoda terapeutica. Cel mai intalnit tip de tratament pentru aceasta afectiune consta in administrarea de medicamente. Scopul tratamentului este de a controla si de a reduce numarul de atacuri pe care pacientul le experimenteaza. Pe langa administrarea de medicamente medicul poate recomanda, de asemenea, implantarea unui vagus care este un dispozitiv ce controleaza crizele si deasemenea poate stabili o dieta speciala. In cazurile mai grave, cand aceasta afectiune nu poat fi controlata prin folosirea medicamentelor sau a unui implant, doctorul poate alege sa intervina chirurgical pe creier. Cel mai important lucru pe care persoanele ce sufera de epilepsie ar trebui sa il cunoasca este faptul ca pot avea o viata normala. Exista multi doctori, autori, artisti sau politicieni faimosi care au suferit de aceasta afectiune dar care si-au continuat vietile intr-un ritm normal.

Chiar daca suferiti de aceasta afectiune, putei inca sa aveti un loc de munca, puteti sa va implicati in multe activitati si puteti sa va formati o familie. Doctorul dumneavoastra va poate pregati pentru atacuri; de exemplu, puteti sa mergeti in continuare sa inotati dar trebuie sa va asigurati ca nu mergeti neinsotit. Un alt factor important consta in faptul ca puteti sa conduceti atata timp cat afectiunea medicala este tinuta sub control medical. Ar trebui sa va anuntati membrii familiei, prietenii apropiati si orice alte persoane cu care intrati in contact despre afectiunea de care suferiti si ar trebui sa-i invatati cum sa va ajute in cazul in care aveti un atac. Sunt cateva lucruri pe care o persoana care asista la un atac de epilepsie le poate face: aceasta trebuie sa ramana calma, trebuie sa ajute bolnavul sa se intinda si sa-i sustina capul, trebuie sa indeparteze obiectele ascutite de langa bolnav, trebuie sa vorbeasca continuu cu bolnavul si trebuie sa observe cu atentie ce se intampla pentru a putea descrie acest lucru unui medic, sau chiar pacientului dupa ce criza a incetat.