Actinomicoza

Informatii generale despre actinomicoza

Aceasta afectiune este o bacterioza cronica si o infectie supurativa cauzata de catre bacteria denumita Actinomyces israelii. Aceasta tulburare medicala afecteaza in general trei zone: zona cervicala (cervixul este gatul) in proportie de 50 la suta, zona abdominala in proportie de 23 de procente si zona toracala in proportie de 17 la suta. Cea mai des afectata zona este cea cervico-faciala; in cazul in care aceasta zona a fost afectata, pacientul acuza dureri suportabile si umflaturi progresive in apropierea mandibulei. Majoritatea pacientilor carora le-a fost afectata zona cervico-faciala pot de asemenea suferi traumatisme maxilo-faciale si transformari dentare. De obicei si pielea este afectata, devenind purpurie. Din fericire, conditia pielii pacientului nu este deseori insotita de adenopatii (inflamatii, infectii ale ganglionilor limfatici). Daca aceasta conditie medicala nu este tratata la timp sau corespunzator, aceasta masa de granule risca sa sufere o necroza in regiunea centrala, si astfel sa prezinte un abces la acest nivel: poate aparea o fistula pentru a elimina materialul purulent, granular si de culoare galbena; acest material este reprezentat prin asa numitele granule sulfurice (colonii de actinomicete). Numele de actinomicoza poate induce in eroare multe persoane. Datorita termenului sau derivat, micoza (de la termenul grecesc mykes), majoritatea tind sa creada faptul ca aceasta boala poate duce la o infectie micotica, cu toate ca nu are absolut nici o legatura cu aceasta conditie medicala. De asemenea, culturile bacteriei formeaza niste fire dispuse radiar (de unde si denumirea de actis care provine din limba greaca si inseamna raza). Actinomicoza umana a fost descrisa in cartile de literatura medicala prima data in anul 1857, desi fusesera descrise boli asemanatoare la bovine intre 1826 si 1877 de catre Bollinger care descoperise germenul Actinomyces Bovis in cateva granule de la o bovina care suferea de o boala denumita popular "maxilarul bulgaros". In 1878, Israel a descoperit granule in cateva materiale de autopsie si a descris aceasta boala ca posibil umana in 1885.

Simptomele actinomicozei

Actinomicoza cervico-faciala poate afecta regiunea bucala, gatul si capul. Bacteria patrunde prin parodontiul moale (tesut marginal moale, cu formatiuni fibroase care inconjoara dintele si alveola dentara), in ranile din tesutul moale sau prin canalele glandelor salivare. Medicii considera ca infectiile isi pot face aparitia dupa o extractie dentara, aparitia unei carii, caderea unui dinte sau dupa un abces dentar, dupa un traumatism mandibular, de la o proasta igiena a gurii, sau de la deteriorarea mucoasei bucale. Acest tip de afectiune medicala se dezvolta foarte incet. Regiunea afectata poate deveni dura, iar pielea se inroseste; cateodata apar umflaturi in zona cervicala si bucala. Cativa pacienti pot dezvolta abcese dentare; aceste inflamatii se maresc si acumuleaza puroi facand observabile granulele de sulf (mase granulare de culoare galbena sau gri) si organismele filamentoase in masa (formatiuni lungi, firoase) de-a lungul infectiei. Actinomicoza toracala poate afecta atat plamanii, cat si mediastinul (spatiul aflat intre cei doi plamani). Aceasta forma a bolii poate incepe cu o simpla tuse, febra si eliminarea masiva de sputa. Organismul bolnavului devine slabit, prezinta mari pierderi in greutate, transpiratie abundenta si scaderea frecventei pulmonare pe timpul noptii. Multe sinususri se pot extinde prin peretele pieptului, pana in inima, sau pana la nivelul cavitatii abdominale. Pana si coastele ar putea fi implicate. Rareori, afectiunile de la nivel cervico-facial si cel toracal pot fi provocate de complicatii la nivelul sistemului nervos – de obicei meningita sau abcesele cerebrale. Actinomicoza abdominala este declansata in general de catre o operatie efectuata, cum ar fi laparotomia pentru apendicitele acute, ulcerul gastroduodenal perforator sau pentru inflamarea vezicii urinare. Infectia incepe, de obicei, in tracturile gastrointestinale si se poate imprastia pe toata suprafata peretelui abdominal.

Tratamentul actinomicozei

Terapii medicale pentru tratarea diferitelor forme de actinomicoza:

• Keratita: Actinomyces pot fi adesea susceptibile la Penicilina si cefalosporine (betalactamine sau antibiotice folosite pentru tratarea bacteriilor). Tratamentul pentru keratita cauzata de actinomicoza era in vremurile de demult reprezentat de excizia tesuturilor necrozate, urmat de cauterizare. Desi, se pot obtine rezultate remarcabile si cu ajuorul Penicilinei administrate subconjunctiv, asociata cu ioduri care trebuie absorbite sistemic. Ca si alternativa, se mai pot folosi sulfacetamide topice sau Penicilina.

• Canaliculita: Se cunoaste deja faptul ca Actinomyces sunt in general susceptibile la Penicilina si cefalosporine. Postoperativ, pacientii ar putea fi tratati folosind Cefazolin, care se poate folosi timp de o luna. Terapia bazata pe oxigenul accesoriu hiperbaric este de asemenea utilizata impotriva canaliculitei actinomicotice lacrimale.

Ingrijirile chirurgicale:

• Keratita: Toate cazurile de Keratinomicoza raportate au raspuns foarte bine la tratamentul care a fost facut intraocular, cu antibiotice sistemice si topice, vitrectomie pars plana si iridectomie fragmentara (ablatie chirurgicala a unui fragment de iris). Unui barbat in varsta de 41 de ani i s-a efectuat keratoplastie (procedeu chirurgical de inlaturare a unei portiuni de cornee distrusa si inlocuirea acesteia cu o grefa de cornee luata de la un donator) pentru infectie cu o specie de Actinomyces corneala.

• Canaliculita: Pentru a se putea trata canaliculita cu tratamente topice, este necesara o investigatie a tipului chirurgical de sistem canalicular si indepartarea structurii sale. Chirurgia extensiva nu este o necesitate. Punctoplastia in doua taieturi, indepartarea structurilor, terapia ajutatoare pe baza de antibiotice, chiuretajul si sondarea, au adeseori ca rezultat solutionarea canaliculitei. Ridicarea dacriolitilor obtinuti chirurgical si a secretiilor, permit evidentierea Actinomyces si asigura tratatrea corespunzatoare a caniculitei. Chiar daca Actinomyces este o bacterie sensibila la Penicilina, actinomicoza nu dispare pana cand toate granulele si concretiile prezente in canicul sunt indepartate cu meticulozitate.

Amoxicilina:

Amoxicilina este un antibiotic care face parte din grupul de medicamente al Penicilinei si este un bun remediu impotriva actinomicozei. Are rolul de a lupta impotriva bacteriilor ca Actynomices din organism. Amoxicilina poate fi utilizata in tratarea diferitelor tipuri de infectii care sunt cauzate de bacterii, cum ar fi infectii ale urechii, infectii ale vezicii, pneumonia, actinomicoza si infectia cu Escherichia coli, gonoreea sau infectia cu salmonela. Amoxicilina poate fi utilizata uneori impreuna cu alt antibiotic, numit Claritromicina (Biaxin) pentru tratatmentul ulcerului stomacal care apare in urma infectiei cu Helicobacter pylori. Aceasta combinatie este folosita uneori impreuna cu reductori ai acidului stomacal care se numesc Lansoprazol (Prevacid).

Amoxicilina mai poate fi folosita si pentru alte motive decat cele mentionate in acest ghid de medicamentatie. Este interzisa folosirea acestui medicament de catre persoanele alergice la Amoxicilina si la alte antibiotice pe baza de Penicilina, cum ar fi:

• Ampicilina;
• Carbenicilina;
• Dicloxacilina;
• Oxacilina;
• Penicilina;

Aceste produse medicale (aceste medicamente) trebuie administrate exact in modul in care medicul dumneavoastra personal vi le-a prescris pentru a va asigura ca tratati corespunzator aceasta conditie medicala (actinomicoza). Trebuie sa evitati folosirea acestui produs medical in cantitati mai mari, sau pentru o perioada de timp mai lunga decat v-a prescris medicul dumneavoastra personal.