Tahicardia supraventriculara paroxistica

Informatii generale despre tahicardia supraventriculara paroxistica

Tahicardia supraventriculara paroxistica este un ritm accelerat al batailor inimii, in care originea semnalului electric pot fi atriile sau nodulul atrio-ventricular (A-V). In general, si prin definitie, acest ritm accelerat al batailor inimii este produs si mentinut de nodulul sinoatrial al inimii, care este localizat in atriu, sau de nodulul A-V. Din acest motiv se considera ca boala e cauzata de afectiuni ale acestor componente care genereaza ritmul accelerat al batailor de inima. Exista mai multe tipuri ale acestei conditii medicale, clasificarea facandu-se in functie de cauza bolii.

Tipul sinoatrial al bolii poate fi cauzat de anumiti factori, cum ar fi tahicardia sinusala, ritm cardiac accelerat, asociat cu ritm sinusal inadecvat, sau tahicardie sinusala cu automatism crescut. Tipul atrial al afectiunii poate fi cauzat de urmatorii factori: tahicardie atriala unifocala sau multifocala, fibrilatie atriala cu raspuns ventricular rapid, sau flutter atrial cu raspuns ventricular rapid. Tipul A-V al bolii poate fi cauzat de anumiti factori de risc, care pot include ritm cardiac accelerat cauzat de reintrarea impulsului in nodulul A-V, sau afectiune ectopica jonctionala. Ultimul tip al bolii se poate dezvolta subit si poate dura pana la cateva secunde, insa exista si cazuri in care poate dura cateva zile. Uneori pot aparea semne si simptome, dar uneori acestea pot sa nu se dezvolte, in functie de rezervele hemodinamice si de rata batailor de inima a pacientului. Daca tahicardia supraventriculara paroxistica nu este tratata adecvat, sau daca nu este tratata deloc, ea poate avansa, cauzand complicatii severe, care includ insuficienta cardiaca, edem pulmonar, ischemie miocardica, infarct miocardic, datorate in special functionarii precare a VS.

Simptomele tahicardiei supraventriculare paroxistice

In cele mai multe cazuri, semnele si simptomele cauzate de tahicardia supraventriculara paroxistica difera in durata si severitate, in functie de prezenta unei boli structurale de inima, si in functie de rezervele hemodinamice ale pacientului. Pacientii care sufera de acest tip de boala pot experimenta simptome cu forme usoare sau severe, sau boli cardio-pulmonare cronice. De obicei, cele mai intalnite semne si simptome cauzate de acesta conditie medicala pot include palpitatii si ameteli, insa au existat si cazuri in care pacientii au raportat discomfort toracic, cauzat de ritmul accelerat al batailor inimii, fapt ce poate fi usor definit ca tahicardie.

Exista o lista de semne si simptome posibile, pe care pacientul suferind de aceasta afectiune le poate experimenta; ea include: oboseala, palpitatii, lipsa de energie, respiratie intretaiata, sincopa, durere toracica, fatigabilitate, diaforeza si greata. De obicei, aceasta conditie medicala are urmatoarele stadii: stadiul de inceput, declansarea, dezvoltarea de episoade de aritmie, urmate de aplicarea imediata a tratamentului. Pentru a stabili terapia adecvata, medicul trebuie sa fie pus la curent cu antecedentele medicale ale pacientului (in special cele legate de prezenta unor boli cardiace), precum si lista completa a tuturor medicamentelor pe care acesta le-a luat. De cele mai multe ori, pacientii instabili hemodinamic trebuie sa fie resuscitati imediat, printr-o procedura numita cardioversie. Este recomandat ca persoanele ce sufera de tahicardie supraventriculara paroxistica sa evite activitatile dinamice, cum ar fi exercitiile fizice sau condusul, care pot fi afectate de dezvoltarea episoadelor de sincopa. Pacientii cu rezerve hemodinamice limitate pot fi diagnosticati ca tahipneici sau hipotensivi. In aceste cazuri, pacientii pot experimenta crepitatii, care duc la insuficienta cardiaca si, in cele din urma, la moarte.

Tratamentul tahicardiei supraventriculare paroxistice

In cele mai multe cazuri, tahicardia supraventriculara paroxistica poate fi diagnosticata prin procedura EKG. De obicei, daca pacientul sufera de aceasta conditie medicala, atunci diagrama EKG va arata complexul QRS ca fiind ingust. Exista si cazuri in care, la tipul A-V al bolii, caracterizat de asemenea de o conducere aberanta a impulsului, apare un complex QRS mai larg, similar cu cel al tipului supraventricular al bolii. Este foarte important ca medicul sa poata stabili cu exactitate tipul bolii de care sufera pacientul, deoarece exista tratamente diferite pentru fiecare tip. Forma de ritm accelerat al inimii de cauza ventriculara trebuie tratata in mod corespunzator, deoarece poate cu usurinta sa degenereze in fibrilatie ventriculara, si aceasta poate duce la moartea pacientului. De obicei, tahicardia supraventriculara paroxistica nu este amenintatoare pentru viata pacientului, insa episoadele care pot aparea trebuie tratate imediat si trebuie prevenita aparitia lor.

Exista anumite optiuni terapeutice care pot fi aplicate in perfecta siguranta la toate tipurile bolii, insa exista si anumite optiuni de tratament disponibile in tratarea unui singur tip de afectiune. Tratamentul pentru tahicardia supraventriculara paroxistica necesita cunostinte clare despre locul si modul in care s-a dezvoltat boala. Tratamentul poate fi clasificat in doua tipuri majore, in functie de implicarea functiei nodulului A-V. Cazurile in care functia N.A.V. (nodulul A-V) nu este implicata presupune ca prim pas aplicarea manevrelor de blocare. Aceste manevre cauzeaza blocarea nodulului A-V, in special prin activarea sistemului nervos parasimpatic, controlat de nervul vag. Cea mai raspandita procedura efectuata in aceste situatii este manevra Valsalva, care mareste presiunea intratoracica, aceasta din urma afectand senzorul de presiune (baro-receptorul) localizat in peretele aortei. Aceste efecte pot fi atinse prin cooperarea cu pacientul, pentru ca acesta din urma sa iti tina respiratia, sau sa se tina de nas. Exista cazuri in care pot aparea efecte pozitive daca pacientul bea un pahar de apa cu gheata. Medicii recomanda de asemenea si apasarea bulbului de la arterele carotide localizate in gat. Aceste manevre ar trebui efectuate de catre personalul calificat, deoarece daca nu sunt efectuate in mod adecvat, starea generala a pacientului se poate inrautati.

O alta cale de a trata tahicardia supraventriculara paroxistica este reprezentata de tratamentul cu medicamente. In cele mai multe cazuri, medicii pot prescrie Adenozina ca medicament principal in tratarea bolii; acesta actioneaza prin blocarea nodulului A-V. De obicei, daca medicamentul este eficient, medicii recomanda un tratament cu Diltiazem, Verapamil si Metoprolol. Daca pacientul prezinta o forma a bolii care nu implica nodulul A-V, atunci se pot administra medicamente antiaritmice cum ar fi Sotalol, Amiodarona. Daca pacienta este insarcinata, se poate stabili un tratament cu administrare de Metoprolol. Exista situatii in care orice metoda de tratament poate fi eficienta. In cazurile in care tahicardia supraventriculara paroxistica este instabila, se poate face un soc cu curent continuu, prin procedura numita cardioversie. Aceasta procedura este de obicei eficienta, insa nu este recomandata foarte des deoarece poate cauza efecte secundare severe.