Infectiile pelvine

Informatii generale despre infectiile pelvine

Infectiile pelvine sunt in general inflamatii ale sistemului reproducator feminin. Pe masura ce boala progreseaza, ajunge sa afecteze alte organe pelvine precum cervixul uterin, trompele uterine, ovarele si tesutul inconjurator. In majoritatea cazurilor, cauza acestei patologii este o bacterie. In general, bacteriile pot sa infecteze trompele uterine, cauzand o inflamatie. Dupa debutul patologiei, tesutul sanatos din jur incepe sa dezvolte leziuni cicatriciale, blocand astfel migrarea ovocitului. Exista cazuri in care prezenta unei infectii pelvine afecteaza fertilitatea femeii, aceasta nemaiputand avea copii. Aceasta afectiune poate fi una usoara, in cazul in care trompele uterine sunt blocate doar partial; in astfel de cazuri, ovocitul se poate implanta in afara uterului, ducand la aparitia unei sarcini ectopice (aceasta sarcina este una foarte periculoasa). In general, acest tip de afectiune poate duce la dezvoltarea unor hemoragii interne, si, in final, la moartea pacientului. Exista cazuri in care afectiunea este localizata in alte parti ale regiunii abdominale, ducand la aparitia unei dureri pelvine severe, care poate dura cateva luni sau chiar cativa ani. Exista doua clase de bacterii ce pot cauza infectii pelvine; ele apartin clasei bacteriilor cu transmitere sexuala (gonoreea si Chlamidia). Aceasta boala poate duce la aparitia a variate semne si simptome, precum dureri severe, febra si senzatie de slabiciune. Exista si cazuri in care pacientul poate sa nu prezinte nici un simptom, ceea ce face ca aceasta afectiune sa fie destul de dificil de diagnosticat.

Simptomele infectiilor pelvine

In general, prezenta unei infectii pelvine cauzeaza o mare varietate de semne si simptome, care pot aparea in diferite moduri, in functie de fiecare organism. In cele mai multe cazuri, un pacient va acuza urmatoarele manifestari clinice: dureri abdominale, care afecteaza in special segmentele inferioare ale acestei regiuni, dureri de spate, sangerari uterine neobisnuite, secretii vaginale anormale sau abundente, dureri la urinare, dureri in timpul actului sexual, etc. In unele cazuri, aceasta afectiune determina dezvoltarea unor simptome care nu au legatura cu sistemul reproducator al femeii; ele includ: greturi, febra, si varsaturi. In majoritatea cazurilor aceste simptome se inrautatesc in ultimele zile ale ciclului menstrual, sau in primele zile ale acestuia. Este foarte important ca o pacienta care prezinta simptome precum dureri abdominale ce nu raspund la tratamentele conventionale, sangerari vaginale iregulate, secretii vaginale urat mirositoare, secretii vaginale anormale, febra, varsaturi and greturi sa ceara ajutor medical specializat cat mai repede cu putinta. Daca un astfel de pacient nu este consultat de un specialist si boala nu este diagnosticata la timp, infectia pelvina poate duce la aparitia unor complicatii severe (unele dintre ele chiar letale), care includ infertilitate si dezvoltarea unei sarcini ectopice. Adultii care sufera de o infectie pelvina sunt de obicei monitorizati indeaproape intr-un spital. Pacientii mai tineri sunt mai predispusi sa dezvolte aceasta patologie, motiv pentru care tratamentul aplicat in cazul lor este mult mai agresiv (pentru a evita dezvoltarea complicatiilor). Nu toti pacientii diagnosticati cu aceasta afectiune sunt insa spitalizati; in general, spitalizarea este recomandata in cazul pacientilor in cazul carora diagnosticul este neclar, care prezinta o sarcina ectopica, care sufera de apendicita sau care sunt insarcinate.

Tratamentul infectiilor pelvine

In majoritatea cazurilor, dupa definitivarea diagnosticului unei infectii pelvine, medicii incep sa aplice un tratament cu antibiotice pentru a controla afectiunea si pentru a grabi vindecarea. Exista insa situatii in care pacientul sufera de alte patologii medicale, considerate ca fiind cauza bolii; intre astfel de afectiuni si numara gonoreea si infectia cu Chlamydia. Daca se dovedeste ca pacientul prezinta aceste boli cu transmitere sexuala, medicii ii vor prescrie mai intai un tratament cu analgezice si ii vor administra fluide intravenos pentru a pregati organismul pentru metodele terapeutice ulterioare. Intrucat este destul de dificil sa obtii o biopsie a tesutului din portiunea superioara a aparatului reproducator, si intrucat infectiile pelvine pot fi cauzate de o varietate de organisme, medicii ii vor prescrie pacientului un tratament cu cel putin doua tipuri de antibiotice diferite care trebuie administrate simultan pentru a oferi eficienta maxima impotriva unui numar mare de patogeni. In functie de gravitatea bolii, pacientul poate fi internat pentru a fi supravegheat in cadrul tratamentului intravenos si in cadrul terapiei cu produse farmaceutice cu administrare orala. Daca pacienta este insarcinata, internarea este mandatorie, ea trebuind sa fie examinata de un specialist ginecolog. Daca medicul nu este sigur de adevarata cauza a simptomelor pacientei, aceasta poate fi examinata si de un chirurg.

Exista cazuri in care starea clinica a pacientului nu se imbunatateste in primele 72 de ore de la debutul terapiei, si in acest caz medicii trebuie sa reevalueze situatia pentru a corecta, daca este nevoie, diagnosticul si pentru a-i prescrie pacientului o noua metoda de tratament. Este foarte important ca pacientul sa urmeze o terapie adecvata inca din primele stadii ale infectiei pelvine, intrucat daca o astfel de patologie nu este tratata corespunzator, ea poate duce la prezenta durerilor pelvine severe si la dezvoltarea unor leziuni cicatriciale. Acest tip de complicatii sunt dificil de tratat si vindecat, insa severitatea lor poate fi diminuata prin intermediul unor operatii chirurgicale. Este foarte important ca pacientul sa urmeze un tratament cu toate medicamentele care i-au fost prescrise; in acest mod, semnele si simptomele cauzate de infectia pelvina se vor atenua in cadrul primelor doua, trei zile de la debutul terapiei. Daca simptomele pacientului nu evolueaza in mod pozitiv in cadrul primelor doua-cinci zile de tratament, sau dupa ce medicii au reevaluat pentru a doua sau a treia oara starea pacientului, se ia in considerare posibilitatea aplicarii unei interventii chirurgicale pentru indepartarea infectiei (a tesutului afectat).

Se recomanda pacientilor sa evite orice activitate sexuala in timpul terapiei; de asemenea este bine ca si partenerii sexuali ai pacientului sa primeasca un tratament corespunzator pentru infectia pelvina in cauza. Exista mai multi pasi care trebuie urmati pentru a preveni progresarea bolii. In unele situatii s-a stabilit ca boala fusese cauzata de efectuarea de dusuri vaginale mult prea dese, intrucat aceasta practica le permite bacteriilor sa ajunga in portiunea superioara a aparatului reproducator. De asemenea se stie ca efectuarea de dusuri vaginale curata vaginul de secretiile anormale, fapt ce i-ar putea permite bolii sa treaca neobservata. Intrucat vaginul se curata in mod natural, astfel de practici ar trebui evitate. De asemenea se recomanda pacientilor sa se stearga cu hartie igienica din fata in spate; in acest mod bacteriile din regiunea anala nu pot sa ajunga in vagin. Alodox este un medicament larg utilizat in cadrul terapiei infectiilor de acest tip.