Ulcerul peptic

Informatii generale despre ulcerul peptic

In general, un ulcer este cauzat de prea mult stres si de consumul exagerat de mancaruri condimentate. In majoritatea cazurilor, aceasta boala este caracterizata de rani dureroase care apar pe suprafata mucoasei gastrice, a partii superioare a intestinului subtire si a esofagului. Simptomul cel mai des intalnit al ulcerului peptic este durerea resimtita in aceste zone. Aceasta boala poate sa apara si datorita stilului de viata al pacientului. Exista si cazuri in care ea poate fi cauzata de catre o infectie bacteriana sau de catre anumite medicamente, care pot afecta stomacul si partea superioara a intestinului, numita duoden. De obicei, cand pacientul prezinta o forma esofagiana a acestei boli, cauza este refluxul acidului gastric. Ulcerul peptic dureaza in general de la cinci zile pana la cateva saptamani. Tinand cont de partea corpului care este afectata, aceasta boala poate avea diferite nume, printre care ulcer gastric, atunci cand ea afecteaza stomacul, ulcer duodenal, cand afecteaza intestinul subtire, si ulcer esofagian cand ea afecteaza partea inferioara a esofagului pacientului, si poate fi deasemeni asociata cu o alta afectiune gastrica, denumita boala de reflux gastro-esofagian.

Acest tip de afectiune medicala poate fi provocata de anumiti factori precum tratamentul medicamentos, fumatul, consumul excesiv de alcool, si stresul. Medicamentele care pot duce la aparitia ulcerului peptic includ medicamente anti-inflamatorii non-steroidale, care pot irita sau inflama mucoasa gastrica sau cea intestinala a pacientului, iar dintre acestea amintim Advil, Motrin, Aleve si Orudis KT. Nicotina din tigari poate deasemeni sa creasca volumul sau concentratia de acid gastric in stomac.

Simptomele ulcerului peptic

In majoritatea cazurilor, un simptom tipic de ulcer peptic este senzatia de arsura resimtita in zonele afectate ale corpului pacientului. Durerea este cauzata de catre leziunile ulceroase si este inrautatita de acidul din stomac care intra in contact cu zona ulcerata. Aceasta durere poate fi resimtita in diferite zone, de la partea inferioara a abdomenului si pana la stern, si poate sa dureze de la cateva minute pana la cateva ore, poate sa fie mai puternica atunci cand stomacul pacientului este gol, poate sa aiba izbucniri in timpul noptii; de multe ori ea poate sa fie alungata temporar prin consumarea anumitor tipuri de mancaruri care actioneaza ca un tampon pentru acidul din stomac, sau prin aplicarea de medicamente care reduc concentratia acestui acid. De asemenea, durerea poate sa apara sau sa dispara pe neasteptate.

Aceasta boala poate sa provoace si aparitia unor simptome mai rar intalnite, care pot sa includa voma insangerata, prezenta sangelui intunecat in scaun sau scaune de culoare inchisa sau cu un aspect anormal, greata, voma, pierderi in greutate inexplicabile si dureri de piept. Daca ulcerul peptic nu este tratat corect sau daca nu este tratat deloc, el poate sa duca la aparitia hemoragiilor interne si poate sa atace peretii stomacului sau a intestinului subtire, ducand la o crestere a riscului de aparitie a infectiilor grave in cavitatea abdominala (de obicei, la aparitia peritonitei). Aceasta boala poate deasemeni sa provoace aparitia leziunilor cicatriciale care pot sa impiedice trecerea mancarii prin tractul gastrointestinal, ducand la aparitia unei senzatii de umplere cu usurinta, a nevoii urgente de a voma si la scaderea in greutate. Ulcerul peptic nu este o boala care poate fi tratata acasa; antacizii si inhibitorii de acizi pot doar sa inlature simptomele acestei patologii.

Tratamentul ulcerului peptic

Datorita faptului ca ulcerul peptic este provocat de obicei de catre bacteria H. pylori, tratamentul pentru aceasta afectiune are doua scopuri: uciderea bacteriei si reducerea nivelului de acid din tractul digestiv al pacientului, pentru a inlatura durerea si pentru a grabi vindecarea. In atingerea acestor scopuri, medicii prescriu de obicei anumite medicamente care pot sa includa antibiotice, inhibitori de acizi, antacizi, inhibitori ai pompelor protonice si agenti citoprotectori. In majoritatea cazurilor, tratamentul cu antibiotice este aplicat in combinatie cu alte medicamente si suplimente, deoarece antibioticele administrate simplu nu sunt suficient de puternice pentru a ucide organismul care a provocat aparitia bolii. Antibioticele cel mai des folosite care pot fi prescrise pentru eliminarea bacteriei H. pylori pot sa includa Amoxicilina sau Amoxil, Calritromicina sau Biaxin si Metronidazol sau Flagyl. Unii medici prefera sa apeleze la o combinatie de medicamente prefabricata, precum Prevpac sau Helidac. Tratamentul cu antibiotice este aplicat de obicei timp de doua saptamani, pentru a obtine cele mai bune efecte si pentru a mari rata de vindecare. Inhibitorii de acizi, deasemeni intalniti si sub denumirea de inhibitori histaminici, actioneaza prin reducerea cantitatii de acid hidrocloric care este eliberata in sistemul digestiv al pacientului. Aceste medicamente inlatura durerea si grabesc vindecarea. Inhibitorii de acid mai actioneaza si prin impiedicarea histaminei de a ajunge la receptorii sai. Histamina este o substanta prezenta in sangele pacientului. Cand aceasta substanta interactioneaza cu receptorii, provoaca secretia de acid in celulele din stomac responsabile pentru producerea acidului hidrocloric.

Inhibitorii de acid cel mai des utilizati in tratarea ulcerului peptic includ Ranitidina sau Zantac, Famotidina sau Pepcid, Cimetidina sau Tagamet si Nizatidina sau Axid. Exista si cazuri in care medicul poate sa prescrie o dieta bogata in antacizi. Acesti antacizi pot fi administrati in acelasi timp cu inhibitorii de acid sau separat. Aceste medicamente au ca efect neutralizarea acidului existent in stomac, in loc de a reduce secretia sa, si astfel elimina rapid durerea. O alta metoda de tratare a ulcerului peptic si de reducere a acidului gastric este inchiderea pompelor din interiorul celulelor raspunzatoare de secretia acidului. Inhibitorii pompelor protonice actioneaza reducand cantitatea de acid prin blocarea actiunii acestor pompe. In majoritatea cazurilor, medicii prescriu unul dintre urmatoarele medicamente de tip inhibitori ai pompelor protonice: Omeprazol sau Prilosec, Lansoprazol sau Prevacid, Rabeprazol sau Aciphex si Esomeprazol sau Nexium. Un alt medicament, numit Pantoprozol sau Protoxin poate fi administrat oral sau intravenos. Exista cazuri in care utilizarea acestor medicamente pe termen lung, in special in doze ridicate, creste riscul de aparitie al fracturilor de sold.

In tratamentul ulcerului peptic, medicii pot deasemeni sa administreze agenti citoprotectori care actioneaza protejand tesuturile aflate pe suprafata interioara a stomacului si a intestinului subtire. Agentii citoprotectori cel mai des intalniti includ Sucralfat sau Carafat si Misoprostol sau Cytotec. In unele cazuri, medicul poate sa prescrie subsalicilat de bismut sau Pepto-Bismol care este un agent ce poate oferi o eliminare a durerii pe termen lung. Administrarea acestor medicamente in doze mici este importanta, iar administrarea lor in mod nepotrivit poate cauza o inrautatire a ulcerului peptic, ceea ce poate duce la aparitia unor complicatii grave, unele chiar punand in pericol viata pacientului.