Peritonita

Informatii generale despre peritonita

Peritonita este o infectie a peritoneului cauzata de bacterii sau de ciuperci. Peritoneul este membrana care acopera organele interne din abdomen; ea are are un aspect matasos. Deasemeni, infectia poate sa apara ca rezultat al acumularii de fluid in interiorul membranei, ca urmare a leziunilor interne, a altor inflamatii sau infectii, sau poate sa apara ca o complicatie a dializei peritoneale. Oricare ar fi cauzele sale, peritonita este o afectiune medicala foarte grava, care necesita de urgenta atentia unui medic, pentru a ajuta organismul pacientului sa lupte cu infectia si pentru eliminarea oricarei alte afectiuni medicale care a cauzat aparitia sa. Ca si oricare alta infectie, si aceasta necesita un tratament bazat pe utilizarea unor antibiotice puternice. In unele cazuri foarte grave, este necesara utilizarea procedurilor chirurgicale pentru a salva viata pacientului. In cazul in care aceasta afectiune medicala nu este descoperita la timp si nu este tratata corespunzator, complicatiile care apar in intregul corp sunt in masura sa puna viata pacientului in pericol. Din nefericire, orice persoana care este supusa dializei peritoneale, prezinta un grad de risc ridicat de a suferi de peritonita. Pentru a ajuta la prevenirea aparitiei acestei infectii, pacientul trebuie sa aiba o igiena foarte buna, atat inainte, cat si in timpul si dupa terminarea interventiei.

Cele doua cauze principale ale acestei afectiuni, dupa cum am spus si mai inainte, sunt acumularea de fluid si dializa peritoneala. In cazul celei dintai, pacientul are un grad mai ridicat de risc de a suferi de ciroza si de alte deteriorari ale ficatului. Acest tip de infectie este considerata a fi una spontana. In cazul celei din urma cauze, igiena proasta a corpului, mediul lipsit de curatenie si echipamentele contaminate sunt factorii principali de risc.

Simptomele peritonitei

Peritonita prezinta un numar de manifestari si simptome specifice, care pot varia in intensitate de la usoare pana la foarte grave. Deasemeni, fiecare persoana care sufera de aceasta afectiune medicala afectand peritoneul poate sa prezinte manifestari diferite fata de cele intalnite in cazul altor indivizi. Insa simptomele si manifestarile principale sunt intalnite de obicei in cazul tuturor pacientilor care sufera de acest tip de infectie. Manifestarile principale ale peritonitei sunt: starile de greata si varsaturile, frisoane in combinatie cu febra (peste 39-40 grade Celsius) si transpiratia abundenta, durere puternica si constanta resimtita in zona abdominala care se inrautateste de obicei cand este aplicata presiune sau in timpul miscarilor, umflarea abdomenului, slabiciune, pierderea poftei de mancare, ritm respirator si ritm cardiac crescut, incapacitatea de a urina sau de a defeca, soc, distensie abdominala. Alti pacienti au prezentat piele palida si rece, tensiune arteriala scazuta si rigiditate puternica cauzata de contractia muschilor abdominali. Durerea resimtita in zona abdominala poate dura pana la cateva ore si poate fi limitata la anumite zone ale abdomenului sau poate fi resimtita in intregul abdomen. Peritonita cauzeaza de obicei complicatii precum formarea unui tesut fibros in interiorul peritoneului, lipsa raspunsului la mai multe optiuni de tratament, coagularea anormala a sangelui cauzata de raspandirea infectiilor, blocajul unor organe interne datorita infectiei (o afectiune medicala cunoscuta sub numele de sepsis) precum si aparitia unor infectii grave si periculoase ale plamanilor sau ficatului. Deteriorarea starii mintale poate deasemeni sa afecteze pacientii suferind de ascite cu afectiuni ale ficatului datorita acumularii diferitor substante toxice in sange.

Tratamentul peritonitei

In majoritatea cazurilor, diagnosticarea peritonitei se bazeaza pe prezenta semnelor si simptomelor descrise mai sus. In general, daca pacientul este diagnosticat cu acest tip de afectiune medicala optiunea principala de tratament este interventia chirurgicala de urgenta. Exista si alte cateva caracteristici clinice, rezultate din prezenta acestei afectiuni medicale; ele includ leucocitoza si acidoza. Pentru a pune un diagnostic precis in ceea ce priveste prezenta acestei boli, unii medici aleg sa efectueze radiografii abdominale si ale pieptului, care de obicei arata ca intestinele sunt dilatate, prezentand edeme; alti medici aleg sa caute semne ale pneumoperitoneului, care este caracterizat de prezenta aerului in cavitatea peritoneala. Exista unele cazuri in care nici una dintre aceste proceduri nu ii sunt de folos medicului pentru a determina diagnosticul exact al peritonitei si atunci ei sunt nevoiti sa aplice o alta procedura denumita lavaj peritonal explorator, utila in special in cazul pacientilor care au suferit diverse tipuri de traume, care ii permite medicului sa caute celule de sange infectate, bacterii si globule rosii.

Avand in vedere gravitatea starii pacientului, exista mai multe optiuni de tratare a acestei afectiuni, care includ masuri generale de sprijin precum rehidratarea intravenoasa si corectarea deficitelor electrolitice, sau administrarea de antibiotice, efectuata de cele mai multe ori intravenos, dar care poate fi facuta si direct in peritoneul pacientului. De obicei, prima alegere consta in administrarea antibioticelor impotriva anumitor tipuri de agenti, avand in vedere cauza peritonitei. In majoritatea cazurilor, odata ce au fost identificati agentii care au cauzat afectiunea, tratamentul este focalizat asupra lor; procedura chirurgicala cea mai des utilizata pentru acest tip de afectiune este laparoscopia. Utilizarea chirurgiei este recomandata pentru efectuarea unei explorari complete si a unui lavaj al peritoneului pacientului, dar si pentru a corecta orice deteriorare a tesuturilor care poate fi cauzata de aceasta boala. Sunt unele cazuri in care pacientul nu are nevoie de o interventie chirurgicala datorita faptului ca afectiunea este cauzata de bacterii. De obicei, pacientii care sufera de peritonita secundara, aparuta in majoritatea cazurilor datorita unei alte afectiuni medicale care a provocat o infectie, necesita spitalizare si vor fi supusi unei interventii chirurgicale pentru indepartarea tesuturilor infectate. Este foarte important ca dupa incheierea procedurii chirurgicale, medicii sa trateze cauza principala a infectiei si sa previna raspandirea sa in tesuturile invecinate.

In unele cazuri in care pacientul necesita efectuarea unei dialize peritoneale si in acelasi timp sufera de acest tip de afectiune medicala, prima optiune este efectuarea dializei la cateva zile dupa ce tesuturile se vindeca in urma infectiei existente. Daca afectiunea apare din nou, medicul trebuie sa opreasca efectuarea dializei si sa aleaga o alta procedura. Pacientii care sunt supusi dializei peritoneale trebuie sa utilizeze anumite masuri de prevedere pentru a minimiza sansele de aparitie a acestei afectiuni (peritonita), care includ spalarea mainilor inainte de a atinge cateterul, curatarea zonei din jurul cateterului cu o solutie antiseptica in fiecare zi, si pastrarea materialelor intr-un loc curat si racoros. Este foarte important ca aceasta afectiune sa fie tratata cat mai rapid posibil, pentru evitarea complicatiilor care pot ajunge sa ameninte viata pacientului. In astfel de cazuri, unul dintre medicamentele cel mai des intrebuintate este Amikin.