Feocromocitomul

Informatii generale despre feocromocitom

Feocromocitomul este termenul medical generic folosit pentru descrierea unei tumori neuroendocrine care a evoluat in medulara glandelor suprarenale. Acesta isi are originea in celulele cromafine, si este un reziduu din tesutul cromafin. In mod normal, acest tesut se micsoreaza dupa nastere, insa in unele cazuri in care micsorarea nu a avut loc, va rezulta aparitia tumorii. Aceasta secreta catecolamina in cantitati excesive (de obicei epinefrina si norepinefrina, insa si alte substante pot fi deasemenea secretate).

Din cauza unei serii de concidente feocromocitomul este cunoscut sub numele colocvial de “tumoarea de 10%”. Si asta deoarece tumoarea este maligna in 10% din cazuri; in 10% din cazuri aceasta apare in copilarie, 10% din procentul de tumori sunt transmise genetic in familie, 10% din tumori sunt situate in jurul glandelor suprarenale, in tesutul cromafin; 10% din pacienti prezinta de asemenea boala bilaterala si in fine 10% din tumori recidiveaza dupa rezectie.

Acest tip de tumoare face parte dintr-un sindrom neoplazic endocrin multiplu, alaturi de cancerul tiroidian si de adenomul paratiroidian, toate acestea fiind cauzate de o mutatie a unei gene specifice, RET oncogena. Daca e descoperita la timp, afectiunea e posibil sa poata fi vindecata; cu toate acestea, consecintele unui tratament neaplicat la timp sau chiar deloc pot fi extrem de grave.

Simptomele feocromocitomului

Multe simptome care deriva din prezenta unui feocromocitom in organism sunt similare celor cauzate de hiperactivitatea sistemului nervos simpatic. Simptomele experimentate de un pacient cu o asemenea neoplasma pot include palpitatii, cresterea ratei de batai a inimii si de asemenea cresterea presiunii sangelui, insa nu se limiteaza doar la acestea. Diaforezele, migrenele, paloarea si pierderea in greutate, adesea asociate cu anxietatea acuta au fost observate in asemenea cazuri, iar studiile microscopice ar putea arata existenta si localizarea unor depozite de amiloid. Catecolamina secretata de tumoare stimuleaza procesul de lipoliza, ducand in cele din urma la niveluri ridicate de glucoza in sange. S-a observat ca prezenta unui feocromocitom in organism poate cauza hipertensiune. In majoritatea cazurilor in care e prezenta, este dificil de tratat deoarece nu pare sa reactioneze la terapii cunoscute, si se poate agrava in hipertensiune maligna sau in presiune excesiv de mare a sangelui, care se poate dovedi fatala pentru pacient.

Aceasta nu este o lista completa a simptomelor posibile care sunt asociate cu prezenta unui feocromocitom in organism. Cu alte cuvinte, daca suferiti de aceasta conditie medicala, s-ar putea sa experimentati un set de reactii care nu sunt listate aici, de vreme ce fiecare organism tinde sa raspunda la diferite afectiuni intr-un mod diferit. Recomandam cu caldura tuturor pacientilor care incep sa experimenteze orice simptome neobisnuite, nefiresti sau deranjante sa contacteze de urgenta un medic sau sa mearga la cel mai apropiat spital pentru a primi asistenta medicala de specialitate.

Tratamentul feocromocitomului

Tratamentul de preferat in vindecarea pacientilor cu feocromocitom este operatia. Tumoarea trebuie sa fie inlaturata din organism, si anumite proceduri sunt disponibile, permitand medicilor specializati in aceasta boala sa aleaga dintr-o varietate de optiuni. Procedurile cele mai cunoscute care se efectueaza sunt rezectia tumorii prin operatia laparoscopica, sau prin efectuarea unei operatii deschise de laparatomie. Totusi, de vreme ce operatiile se pot dovedi a fi extrem de greu de efectuat, si de vreme ce exista un risc destul de mare de aparitie a unor complicatii severe, este recomandat ca asemenea operatii sa fie facute doar in centre specializate care dispun de o experienta vasta in acest domeniu. Asemenea centre ar trebui sa garanteze toate resursele aditionale necesare, cum ar fi anestezia adecvata si chirurgia endocrina. Specialistii ar putea considera necesara inlaturarea completa a glandei suprarenale afectate, prin efectuare unei adrenalectomii.

Cu scopul de a reduce riscurile oricarui caz de hipertensiune severa ce s-ar putea petrece in timpul operatiei chirurgicale, pacientului i se poate face un tratament cu Fenoxibenzamina inainte de operatie. Acest medicament este un blocant de alfa-adrenoreceptori, si previne cresterea presiunii sangelui la nivele periculoase in timpul inlaturarii tumorii. Procedeele alternative implica administrarea unui agent blocant alfa-beta (cum ar fi Labetalol) care incetineste rata batailor inimii in timpul operatiei. Totusi, nici intr-un caz nu se recomanda administrarea unor beta-blocanti puri (cum ar fi Atenolol) daca feocromocitomul este inca inauntrul organismului, deoarece acest fapt ar putea duce la complicatii severe si la o hipertensiune care ar putea pune in pericol viata pacientului.

In vasta majoritate a cazurilor, pacientul care sufera de un feocromocitom este afectat de o inhibitie aproape totala a activitatii sistemului renina-angiotensina, aceasta din urma ducand la o depletie severa de volum. Dupa ce feocromocitomul este inlaturat, in acest fel fiind inlaturata principala sursa de catecolamine, organismul se confrunta atat cu depletia de volum, cat si cu o activitate redusa a sistemului simpatic, situatie ce poate duce la o hipotensiune severa. Pentru prevenirea acestui lucru, inainte ca pacientul sa intre in operatie, se administreaza sare - fie prin regim, aplicand o dieta bogata in sare inainte de operatie, fie prin administrarea directa de sare prin injectarea intravenoasa a unei solutii saline.

Exista si alte metode pentru tratarea acestei afectiuni care insa nu au fost trecute aici. Pentru a obtine informatii suplimentare referitoare la procedurile specifice care pot fi aplicate in tratarea acestei afectiuni, este recomandat sa consultati personalul medical din zona dumneavoastra si acestia va pot raspunde la toate intrebarile.

Daca simptomele pe care le aveti duc la concluzia ca ati putea avea un feocromocitom, este cel mai bine sa va consultati medicul cat mai repede posibil. Diagnosticarea timpurie a acestei conditii medicale v-ar putea da sansa unor terapii variate, reducand perioada de recuperare, sau, pur si simplu, oprind evolutia bolii intr-o forma mai complexa. Medicii care va vor trata v-ar putea cere sa faceti teste aditionale pentru a determina natura clara a afectiunii si este posibil sa trebuiasca sa fiti supusi unor teste generice si unor examinari medicale complete. O dat� ce ati fost diagnosticat cu aceasta boala, doctorul care va consulta va va prescrie tratamentul cel mai potrivit pentru cazul dumneavoastra, bazat pe varsta, antecedente medicale si conditia generala de sanatate. Fiti deschisi in a discuta cu doctorul despre tratament, despre riscurile si beneficiile lui, pentru a stii exact de ce anume vi s-a prescris o anumita terapie, si pentru a obtine toate informatiile suplimentare.