Pleurezia

Informatii generale despre pleurezie

Pleurezia este o afectiune medicala caracterizata prin acumularea de lichid in pleura, intre cele doua foite ale acesteia, parietala si viscerala). Unii medici diagnostica aceasta boala si sub denumirea de apa la plamani. Cele mai raspandite semne si simptome cauzate de aceasta patologie medicala sunt dispneea, durerile toracice, tulburari digestive sau dispepsie, si tuse. In torace exista doua membrane subtiri, una interioara care acopera plamanii, numita pleura viscerala, si una care imbraca cutia toracica, numita pleura parietala. In mod normal, vasele mici prezente in acele membrane secreta o cantitate mica de lichid, care ajuta membranele sa functioneze normal in timpul respiratiei. Atunci cand cantitatea de lichid creste, o parte din ea este luata de vasele limfatice, mentinandu-se un echilibru. Daca lichidul e produs in cantitati foarte mari, astfel incat nu mai poate fi luat de vasele limfatice, atunci se va ajunge la formarea pleureziei. Exista cazuri in care aceasta afectiune medicala poate fi un semn al altor boli mai severe.

Exista doua tipuri de pleurezie: cea transudativa si cea exudativa . Este foarte important sa stim ca aceste doua tipuri de patologii se diferentiaza mult intre ele, in ceea ce priveste lichidul in exces, precum si partea de plaman care este afectata de prezenta acestei boli. In general, lichidul transudativ este clar, si e cauzat de obicei de dezechilibrul dintre producerea si eliminarea lichidului intre cele doua pleure.

Simptomele pleureziei

Fiecare tip de pleurezie e cauzat de factori diferiti. Cea transudativa poate fi cauzata de insuficienta cardiaca congestiva, ce afecteaza ambele parti ale toracelui. In aproape toate cazurile, daca ambele parti ale toracelui sunt afectate, pot aparea complicatii severe, printre care insuficienta cardiaca propriu-zisa, care poate duce la moartea pacientului. Exista si cazuri in care este afectata numai o parte a toracelui, caz numit pericardita (inflamatie a pericardului, membrana ce acopera cordul). Cantitatile mari de lichid din tesuturile organismului pot ajunge in spatiul pleural. De cele mai multe ori, aceasta patologie apare daca pacientul sufera de o boala la rinichi, daca are o boala intestinala si organismul sau absoarbe o mica parte din mancare, daca i se administreaza lichide pe cale intravenoasa, sau daca are o boala de ficat (din acesta cauza, aproape jumatate din pacienti sufera de ciroza).

Pleurezia exudativa poate fi cauzata de urmatorii factori de risc: tumori pleurale, tuberculoza pulmonara, pneumonie, infectii cauzate de diferiti virusi, ciuperci sau paraziti, prezenta de cheaguri de sange in plamani, boli de tesut conectiv (cum ar fi artrita reumatica sau lupus), boli de pancreas, si leziuni toracice. Cele mai uzuale semne si simptome cauzate de acest tip de afectiune pot include respiratie intretaiata, dureri toracice, si tuse seaca. Exista cazuri in care boala poate fi asimptomatica (atunci cand nu prezinta manifestari clare).

Tratamentul pleureziei

De obicei, medicii fac investigatii cu raze X pentru determinarea si diagnosticarea exacta a acestei boli care afecteaza plamanii si cavitatea toracica a pacientului. Analizand rezultatele radiografiei, medicii specialisti pot observa prezenta lichidului, care ascunde structura normala a plamanului. Exista cazuri in care boala poate duce la insuficienta cardiaca, iar radiografia arata inima ca o pata/umbra de dimensiuni marite. Din motive medicale, unii doctori prefera sa aplice alte proceduri de diagnosticare, cum ar fi scanarea cu ultrasunete, prin care se poate observa prezenta acestei afectiuni. In cazuri mai severe, atunci cand boala a ajuns la un stadiu avansat, medicii pot face o tomografie computerizata, care poate arata daca plamanii au fost afectati. De obicei, exista anumite proceduri ce pot ajuta medicii in a afla tipul exact de pleurezie de care sufera pacientul. Pentru diagnosticarea pleureziei transudative, medicii recurg la chirurgie toracica, si introduc un ac sau cateter in spatiul pleural pentru obtinerea unei probe de lichid, care urmeaza a fi examinat, observandu-se celulele si posibilii virusi sau bacterii. De obicei, proba de lichid ajuta in aflarea bacteriei ce a cauzat tuberculoza sau a altor boli care au stat la baza dezvoltarii pleureziei.

Daca boala e severa, sau daca a ajuns la un stadiu avansat, medicii iau o proba de tesut, prin efectuarea unei biopsii pleurale, urmand sa o examineze la microscop. Exista anumite situatii in care aceasta afectiune a fost de fapt cauzata de o boala la plamani, iar cu ajutorul unui bronhoscop (un dispozitiv special sub forma de tub care este plasat in caile respiratorii ale pacientului), medicii pot examina structurile anormale ale plamanilor. In general, cea mai buna cale de a trata aceasta boala consta in concentrarea pe un tratament al cauzei ce a declansat-o, mai degraba decat tratarea bolii in sine. Daca dupa aplicarea anumitor teste si examinari, cauza ramane inca necunoscuta, prima optiune de tratament consta in inlaturarea lichidului, cu ajutorul unui tub. Pentru a controla cantitatea de lichid din spatiul pleural, procedura poate fi repetata de cateva ori. Uneori, se poate intampla ca formele severe de pleurezie sa recidiveze, iar prima optiune de tratament in aceste situatii consta in injectarea unui medicament sau a unui material care irita membranele pleurale, inflamandu-le. Prin inflamare, ele se unesc, prin procesul numit scleroza. Aceasta din urma va preveni o viitoare recidiva a bolii, prin eliminarea lichidului din spatiul pleural. Este foarte important ca pleurezia sa fie tratata in mod corespunzator in primele stadii ale dezvoltarii sale, pentru a preveni alte complicatii mai severe (care pot afecta pacientul in viitor), care pot duce in final la moartea pacientului. Medicamentele eficiente care se administreaza in tratamentul pleureziei sunt: Alodox, Doxicilina, Oracea, Vibra-Tab, monohidrat de Vibramicina, Vibramicina asociata cu calciu, Periostat, Oraxyl, Monodox, Adoxa CK Kit si Doxy 200.