Profilaxia infectiei pneumococice

Informatii generale despre infectia pneumococica

Infectia pneumococica este termenul generic folosit pentru desemnarea unei boli bacteriene severe, care afecteaza adultii si copiii din intreaga lume. Bacteriile (pneumococcus) ce cauzeaza infectia sunt destul de des intalnite, ele putand infecta o singura parte, sau mai multe parti din organism. Infectia la plamani este cea mai cunoscuta forma de pneumonie bacteriana. Infectia sangelui duce la aparitia septicemiei. Atunci cand bacteria afecteaza tesuturile creierului, apare afectiunea medicala numita meningita. Acest tip de bacterie (pneumococcus) poate de asemenea sa cauzeze infectii ale urechii (otita urechii medii) si sinuzita. Exista peste 90 tipuri de bacterii pneumococci; dintre acestea, 10 tipuri sunt responsabile de pana la 62% din cazurile de boli invazive din intreaga lume.

In Statele Unite sunt in fiecare an 175000 de cazuri de pacienti spitalizati cu pneumonie pneumococica, aparuta ca o complicatie a rujeolei si a gripei. In fiecare an se inregistreaza aproximativ 5000 de cazuri de meningita, si peste 50000 de cazuri de septicemie pneumococica; aceste afectiuni sunt aproape in totalitate responsabile de moartea pacientilor cu varste peste 60 ani. Estimarile actuale arata ca infectia pneumococica este responsabila de moartea a 6000 indivizi pe an, dintre care mai mult de jumatate puteau fi salvati prin vaccinarea impotriva bacteriei.

Profilaxia infectiei pneumococice

Principala procedura din profilaxia infectiei pneumococice este vaccinul. Exista in prezent doua vaccinuri disponibile in prevenirea bolii: vaccinul polizaharidic si cel conjugat. In general, vaccinul polizaharidic se foloseste pentru imunizarea pacientilor adulti, in timp ce vaccinul conjugat se foloseste la imunizarea copiilor. In ciuda existentei vaccinurilor, un studiu facut in anul 2000 a aratat ca numai un procent de 53% din populatia varstnica (de 60 ani sau mai in varsta) din Statele Unite a primit macar o data in viata vaccinul.

O metoda eficienta impotriva infectiei pneumococice consta in administrarea vaccinului la fiecare individ cu varsta mai mare de 2 ani, mai ales daca acesta sufera de afectiuni cronice, cum ar fi boli de plamani (cu exceptia astmului), boli de rinichi, de ficat, boli de inima, diabet, alcoolism. Pacientii cu un sistem imunitar alterat trebuie si ei vaccinati, chiar daca imunodeficienta e cauzata de o afectiune medicala cum ar fi SIDA sau cancerul, sau daca e datorata unui tratament medicamentos prelungit. Ar mai trebui imunizati si pacientii care sufera de anemie, cei cu splina inlaturata, precum si personalul medical din cadrul spitalelor de boli cronice.

Vaccinul polizaharidic nu este recomandat in cazul nou-nascutilor sau copiilor mici, deoarece organismul lor nu reactioneaza la asemenea vaccinuri. Copiii cu varste mai mici de un an au un grad foarte ridicat de dezvoltare a infectiei pneumococice, fapt pentru care ar trebui imunizati cu vaccinul conjugat, acesta din urma fiind eficient in acest caz. Profilaxia infectiei pneumococice prin vaccinare poate fi facuta in orice perioada a anului, si este adesea efectuata in aceeasi perioada cu vaccinul anti-gripal. Pentru imunizarea nou-nascutilor, vaccinul a fost implementat in tarile dezvoltate prin programe de preventie.

In majoritatea cazurilor, o singura doza de vaccin este suficienta pentru a obtine protectie impotriva bolii pentru intreaga viata. Cu toate acestea, in cazul pacientilor predispusi in a dezvolta infectii (mai ales pacienti cu deficiente ale sistemului imunitar) este necesara si o revaccinare. De asemenea, copiii mai mici de 11 luni trebuie vaccinati de 3 sau 4 ori pentru a obtine imunitatea impotriva bacteriei. Profilaxia infectiei pneumococice prin vaccinare nu trebuie aplicata pacientilor care prezinta alergii la vaccin sau la orice component al acestuia. Pacientii care fac chimioterapie sau radioterapie nu trebuie vaccinati. Copiii cu infectii usoare sau severe nu trebuie vaccinati imediat, ci numai atunci cand infectia a fost tratata.

Tratamentul infectiei pneumococice

Tratamentul infectiei pneumococcice se bazeaza in general pe antibiotice, iar cel mai raspandit medicament este Penicilina. Cu toate acestea, studiile recente au aratat ca anumite bacterii dezvolta rezistenta la acest medicament, fapt ce duce la o dificultate de tratare, la prelungirea bolii si la recuperare lenta. Sunt disponibile terapii alternative cu medicamente; totusi, acestea au o eficienta scazuta si/sau costurile aplicarii lor sunt ridicate. De cele mai multe ori, tratamentele alternative devin astfel ineficiente sau inaccesibile.

Rezistenta bacteriei la medicament subliniaza importanta preventiei infectiei pneumococice. De vreme ce tratamentul devine din ce in ce mai dificil, imunizarea populatiei prin vaccinare impotriva tuturor bacteriilor este tot mai importanta. Indivizii predispusi in a dezvolta infectii bacteriene (de exemplu indivizii cu un sistem imunitar deficient datorat unui tratament medical sau a unor boli, si varstnicii peste 60 ani) ar trebui vaccinati cat mai repede posibil. Trebuie avuta in vedere in special imunizarea nou-nascutilor, si a copiilor, pentru a proteja generatiile viitoare de infectii bacteriene rezistente la tratament.

Pentru mai multe informatii suplimentare despre infectiile pneumococice si despre bolile asociate, e recomandabil sa consultati medicul specialist.