Pneumocistoza

Informatii generale despre pneumocistoza

Pneumocistoza este o afectiune medicala caracterizata printr-o infectie pulmonara, care apare de obicei la pacientii cu un sistem imunitar alterat, in special la cei care sufera de boala HIV. Microorganismul ce cauzeaza boala este un agent infectios cu o clasificare biologica incerta, numit Pneumocystis carinii. Acest microorganism e considerat a fi unul protozoar (organism unicelular), insa multi cercetatori considera ca ar fi totusi vorba de o ciuperca. Microorganismul are un ciclu de viata asemanator cu cel al ciupercii, trecand prin trei stadii, insa are o metoda de reproducere diferita, neobisnuita. In termeni generali, pneumonia se refera la inflamarea severa a plamanilor. In acest caz, inflamarea este cauzata de ciuperca Pneumocistys carinii, ce este larg raspandita in mediu. Pneumocistoza este considerata a fi o boala destul de rara, deoarece afecteaza numai pacientii cu un sistem imunitar alterat. O mare parte din acesti pacienti iau medicamente pentru tratamentul cancerului, sau in urma unui transplant de organ. Microorganismul ce cauzeaza boala poate fi gasit in natura, si se transmite cu usurinta pe calea aerului. Atunci cand este inhalat, acesta patrunde in sistemul respirator al pacientului, afectand sacii alveolari. Dupa ce microorganismul a intrat in plamani, acesta se hraneste cu lichidul alveolar (partea din corp ce arata asemeni unui grup de sfere, si locul unde are loc schimbul de oxigen). Exista cazuri in care pneumocistoza se poate transmite si de la om la om.

Simptomele pneumocistozei

De cele mai multe ori, semnele si simptomele pneumocistozei difera in functie de microorganismul ce a cauzat-o. De obicei, microorganismul Pneumocystis carinii este unul oportunist, deoarece este activ numai in anumite conditii, in special la pacientii cu un sistem imunitar alterat. Acesta se poate inmulti, ducand la aparitia pneumoniei. Cercetatorii nu au inteles inca in totalitate cum anume microorganismul se dezvolta si se inmulteste la nivelul alveolelor. Dupa ce ajunge in organismul uman, agentul infectios incepe sa se inmulteasca rapid, ocupand gradual spatiul alveolar. In cazul in care boala nu e tratata in primele stadii de dezvoltare, agentul infectios (Pneumocystis carinii) continua sa se reproduca, iar lichidul se acumuleaza in alveole, cauzand cicatrizarea tesutului epitelial. Aceste procese afecteaza buna functionare a sistemului respirator, fapt ce va duce in scurt timp la scaderea nivelelor de oxigen in sange. Exista anumite persoane care pot dezvolta usor pneumocistoza, cum ar fi copiii nascuti prematur, pacientii ce sufera de boli ale sistemului imunitar, pacientii care iau medicamente imunosupresive cum ar fi Cortizonul, si pacientii care prezinta o malnutritie proteica. De obicei, perioada de incubatie a microorganismului este de 5 saptamani, dar poate sa varieze in functie de fiecare pacient si in functie de cum reactioneaza organismul fiecaruia la boala. Exista anumite semne si simptome ale pneumocistozei, printre care mentionam dispneea, febra ridicata, si tusea uscata. Exista de asemenea semne si simptome mai putin intalnite, care pot include sputa, hemoptizie, dificultati in respiratie si dureri toracice.

Tratamentul pneumocistozei

Va sfatuim sa contactati medicul de indata ce incepeti sa experimentati oricare din semnele si simptomele enumerate aici. In marea majoritate a cazurilor, diagnosticarea pneumocistozei reprezinta o provocare pentru medici, deoarece simptomele manifestate sunt similare cu cele ale altor boli de plamani, cu care afectiunea poate fi confundata. Este foarte important sa faceti testele adecvate pentru diagnosticarea bolii, pentru ca daca pneumocistoza nu este tratata corespunzator in primele stadii de dezvoltare, pot aparea complicatii severe care ameninta viata pacientului. De obicei, medicii aplica o examinare fizica si o proba de sange, aceasta din urma putand oferi informatii despre nivelul de oxigen. In multe cazuri, medicii aplica studii de imagistica pentru a vedea anumite anormalitati ale plamanilor, insa pentru o diagnosticare cat mai acurata, medicii fac o identificare la microscop a microorganismului din plamanii pacientului.

Pentru examinarea microorganismului, medicii iau o proba de sputa, sau aplica proceduri cum ar fi bronhoscopia sau biopsia pulmonara. Datorita faptului ca aceasta patologie medicala poate fi periculoasa, medicii nu mai cerceteaza cauza sau tipul bolii, ci incep sa isi concentreze eforturile asupra aplicarii tratamentului optim cat mai repede in cazul pacientilor care prezinta semne si simptome ale pneumocistozei, mai ales daca acestia fac parte din categoria celor predispusi la a suferi de aceasta patologie. Pentru a afla in ce stadiu este pneumocistoza, medicii fac un test de raze X , si determina cantitatea de oxigen si de dioxid de carbon din sange. De cele mai multe ori, tratamentul consta in administrarea de medicamente antibiotice. Printre cele mai folosite antibiotice pentru acest tip de boala se gasesc Trimethoprim – Sulfametoxazol, Bactrim si Pentamidin Isethionate, sau Pentam 300. Toate aceste medicamente antibiotice au in medie acelasi efect, insa acesta poate sa difere in functie de fiecare pacient si in functie de cum reactioneaza organismul la tratament.

De obicei, starea pacientului incepe sa se imbunatateasca in primele 2, 3 zile dupa inceperea tratamentului. In functie de fiecare pacient, medicamentele pot cauza si efecte secundare, cum ar fi febra, eruptii cutanate, numar scazut de globule albe si proteine, si chiar hepatita. S-au raportat cazuri in care dupa cateva saptamani de tratament, pacientul a continuat sa experimenteze diferite efecte secundare, cum ar fi presiune scazuta a sangelui, batai neregulate de inima, acumulare de azot in sange, si dezechilibru de electroliti. In unele cazuri, Pentamindin poate fi administrat sub forma de aerosol, pentru scaderea efectelor secundare. Microorganismul cauzator al bolii poate dezvolta rezistenta la tratament; unii pacienti pot fi alergici la tratament. Enumeram alte medicamente eficiente in tratarea pneumocistozei: Dapsone, Clindamicina, ce poate fi administrat in combinatie cu Primaquine, sau Mepron. Daca boala nu este tratata corespunzator si la timp (in cadrul evolutiei sale incipiente), pot aparea complicatii severe cum ar fi dificultatile in respiratie si o permanenta lezare a plamanilor (afectarea ireversibila a lor), fapt ce poate cauza in final moartea pacientului.