Profilaxia poliomielitei

Informatii generale despre poliomielita

Poliomielita este un termen generic folosit pentru definirea unei boli infectioase acute de natura virala. Aceasta afectiune mai este cunoscuta si sub numele de virusul polio sau paralizie infantila. Boala se transmite de la o persoana la alta pe cale fecal-orala. Numele afectiunii deriva din termenii grecesti polio (“gri”) si myelon (referire la coloana vertebrala). Aceasta afectiune este asimptomatica in pana la 90% din cazuri, in timp ce un procent de 10% din cazuri prezinta anumite semne si simptome. Cu toate acestea, doar in 1% din cazuri virusul invadeaza si infecteaza sistemul nervos, distrugand neuronii motorii, cauzand slabiciune musculara, si in cele din urma paralizie flasca acuta. In functie de nervii lezati, exista mai multe tipuri de paralizii ce pot sa apara.

Exista trei tipuri de poliomielita. Cea spinala este cea mai raspandita forma a bolii, ea ducand la paralizie asimetrica (ce implica in mod tipic paralizia picioarelor). Un alt tip este afectiunea bulbara, ce cauzeaza slabirea muschilor inervati de nervii cranieni. Al treilea tip de boala este patologia bulbo-spinala, o combinatie intre primele doua tipuri enuntate mai sus.

Profilaxia poliomielitei

Profilaxia poliomielitei se bazeaza in principal pe vaccinarea preventiva. Exista in prezent doua tipuri de vaccin disponibile in toata lumea pentru prevenirea bolii. Vaccinurile opresc cu eficienta transmiterea virusului de la o persoana la alta, dand imunitate la scurt timp dupa ce au fost administrate.

Primul vaccin a aparut in anul 1952, si este cunoscut sub numele de VPI (vaccinul polio inactivat). Acest vaccin e administrat pacientului in doua sau trei doze injectabile. Vaccinul duce la dezvoltarea anticorpilor necesari in peste 99% din cazuri; obtinandu-se imunitatea totala impotriva celor trei sub-tipuri de virusi. Al doilea vaccin, VPO sau vaccinul polio oral a aparut cu 10 ani mai tarziu decat primul, si este cunoscut faptul ca acesta mentine imunitatea impotriva tuturor serotipurilor in pana la 50% din cazuri, dupa o singura doza administrata. Dupa injectarea a trei doze de vaccin, imunitatea totala e obtinuta in peste 95% din cazuri.

VPO e bazat pe o versiune mai slaba a virusului, care e replicat cu eficacitate in intestin, acesta din urma fiind primul loc de infectie cu forma usoara a virusului; totusi, aceasta forma nu ataca sau lezeaza sistemul nervos. Costul mic la vaccinului VPO si administrarea usoara il fac sa fie prima alegere in profilaxia poliomielitei in multe tari din lume. Totusi, in cazuri mai rare (studiile au estimat rata de incidenta ca fiind de 1 la 750000), virusul continut de VPO se poate schimba la o forma ce poate cauza paralizia individului vaccinat. Pentru a preveni acest lucru, in majoritatea tarilor dezvoltate, vaccinul folosit in profilaxia poliomielitei este VPI, administrat fie singur, fie in combinatie cu VPO.

In afara de vaccinare, profilaxia poliomielitei implica de asemenea si supravegherea adecvata a pacientilor pentru prevenirea unor posibile epidemii. Daca are loc un caz izolat, atunci pacientul, precum si care au intrat in contact cu el trebuie vaccinati de urgenta pentru a preveni raspandirea bolii. Acest lucru presupune supravegherea medicala, personalul spitalului trebuind sa fie deasemenea imunizat periodic.

Mentinerea unei igiene adecvate poate ajuta la prevenirea infectiei. In multe cazuri, spalarea mainilor cu apa si sapun (sau cu solutii pe baza de alcool), mai ales inainte de mese, poate reduce cu eficienta sansele unei infectii nu numai cu virusul polio, ci si cu un mare numar de alti agenti patogeni.

Tratamentul poliomielitei

Din pacate, deocamdata nu exista un tratament eficient impotriva poliomielitei. In prezent, tratamentul se concentreaza pe inlaturarea simptomelor si pe grabirea recuperarii pacientului. Este folosita terapia profilactica, cu scopul de a preveni posibilele complicatii. Medicamentele antibiotice pot fi administrate pentru a preveni infectiile musculare. Antibioticele sunt prescrise si pentru cei afectati sever de boala. Durerea dispare prin administrarea de analgezice, iar pacientul trebuie sa tina o dieta combinata cu exercitii moderate. In multe cazuri este necesara terapia de reabilitare. Se aplica terapia fizica, se folosesc incaltamintea si protezele ortopedice, iar in unele cazuri este nevoie si de o operatie ortopedica.

In unele cazuri, pacientul poate necesita ajutor in respiratie, lucru obtinut prin ventilatoare portabile. In prezent se folosesc ventilatoare cu presiune negativa. Acestea din urma au inlocuit asa numiti “plamani de fier” utilizati in trecut pentru a ajuta pacientul sa respire, pana cand era capabil sa o faca independent. In trecut, se foloseau si alte tratamente pentru poliomielita, cum ar fi electroterapia, hidroterapia, exercitiile de miscare pasiva si masajul. Printre procedurile de tratament se practica si operatia, cum ar fi transplantul de nervi si cea de alungire a tendonului. In unele situatii se foloseau si proteze rigide de corp insa folosirea lor ducea la atrofierea muschilor datorita miscarilor limitate ale pacientului.