Sindromul tulburarilor de stres post-traumatic

Informatii generale despre sindromul tulburarilor de stres post-traumatic

Boala cunoscuta sub numele de sindromul tulburarilor de stres post-traumatic este o conditie medicala clinica fiziologica si psihologica. Aceasta tulburare poate fi cauzata de evenimente foarte stresante sau infricosatoare. Cele mai intalnite evenimente traumatice care pot duce la dezvoltarea acestei conditii medicale sunt: accidente grave, dezastre naturale, razboaie sau lupte, morti violente, atacuri teroriste, viol si/sau alte abuzuri, situatii in care persoana a experimentat un sentiment extrem de sever de neajutorare, oroare, frica, s.a.m.d.

Multi indivizi dezvolta aceasta boala (sindromul tulburarilor de stres post-traumatic) datorita mortii unei persoane apropiate. Aproape 40% din cazurile de pacienti diagnosticati cu sindromul tulburarilor de stres post-traumatic se dezvolta din aceasta cauza. Studiile au aratat ca aproximativ 30% din toti indivizii care traiesc un asemenea eveniment dezvolta aceasta conditie medicala. Aceasta patologie poate afecta pe oricine.Un procent de 10% dintre femei si un procent de 5% dintre barbati vor dezvolta (sau au dezvoltat) aceasta conditie medicala intr-un moment din viata lor. Primele simptome ale acestei conditii medicale pot aparea la orice varsta, inclusiv in perioada copilariei.

Semnele si simptomele bolii se dezvolta imediat dupa trairea traumei, sau in decurs de 90 de zile dupa ce aceasta a avut loc. Cu toate acestea, in unele cazuri mai rare, individul poate sa nu prezinte nici un simptom timp de cativa ani. Alti termeni ce definesc aceasta boala sunt: astenia de razboi, socul obuzelor, etc. Denumirea “sindromul tulburarilor de stres post-traumatic” a fost folosita pentru prima data dupa razboiul din Vietnam. Denumirea a fost oficializata in anul 1980, cand a fost inclusa in Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale al Asociatiei Psihiatrice Americane. Pentru informatii suplimentare despre aceasta conditie medicala de tipul anxietatii, va recomandam sa contactati medicul dumneavoastra.

Simptomele sindromului tulburarilor de stres post-traumatic

Individul ce sufera de sindromul tulburarilor de stres post-traumatic retraieste de obicei experienta traumatica prin amintiri subite (flashback-uri) sau prin cosmaruri. Un asemenea individ poate prezenta tulburari de somn, probleme de atentie si de concentrare. Persoana poate simti o stare de detasare de viata si izolare. Prezenta acestor manifestari clinice poate fi severa, si poate dura o perioada lunga de timp. In unele cazuri, manifestarile intervin in viata de zi cu zi a individului, impiedicandu-l pe acesta sa duca o viata normala.

Cei mai multi indivizi care au trait un eveniment ingrozitor, traumatic vor experimenta cele mai raspandite semne sau simptome ale sindromulului tulburarilor de stres post-traumatic. Cu toate acestea, multe simptome vor disparea in timp scurt de la sine, fara terapie. In cazul pacientilor diagnosticati cu prezenta sindromului tulburarilor de stres post-traumatic, situatia este mai complicata, deoarece acestia trebuie sa inceapa o terapie adecvata pentru vindecare. Diagnosticarea timpurie este importanta pentru controlul eficient al acestei boli. Simptomele bolii includ cosmaruri, amintiri tulburatoare, vise sau ganduri amenintatoare, tremuraturi si transpiratii (ce au loc mai ales in timpul somnului), lipsa de interes, refuzul de a vorbi despre trauma, dependenta de droguri, abuzul de alcool, divort, relatii esuate, sentiment de blamare, momente de furie, irascibilitate, etc. In majoritatea cazurilor, pacientul va simti o remisie a simptomelor, urmata de o inrautatire a acestora. Cele mai severe cazuri ale acestei conditii medicale prezinta manifestari clinice severe, fara remisie. Alte simptome ale acestei conditii medicale sunt: hiperalerta la posibile pericole, efecte comportamentale pe termen lung, reflexul Moro, tulburari de somn, probleme pe plan profesional, sistem imunitar slabit sau prezenta unei boli cronice.

Tratamentul sindromului tulburarilor de stres post-traumatic

Terapia pentru sindromul tulburarilor de stres post-traumatic incepe de obicei cu o evaluare clinica detaliata a individului. Va fi dezvoltat ulterior un plan terapeutic in concordanta cu nevoile pacientului. Aceasta boala poate fi tratata la multi ani dupa ce individul a suferit trauma. Din acest motiv, nu este niciodata prea tarziu pentru a cauta ajutor profesional.

Medicul dumneavoastra poate considera ca ati beneficia de un mare avantaj daca ati consulta un psihiatru, un psihoterapeut, etc. Acestia va vor trata cu intelegere si sensibilitate. Ei ar trebui sa va poata explica detaliat terapia pe care o vor aplica in cazul dumneavoastra. Cea mai intalnita forma de terapie pentru sindromul tulburarilor de stres post-traumatic o reprezinta medicamentele si/sau psihoterapia. In unele cazuri, pacientul va fi tratat atat cu medicamente, cat si cu psihoterapie. Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este des folosita la pacientii cu aceasta conditie medicala. Terapia cognitiv-comportamentala permite pacientilor sa evite gandurile negative. Un astfel de tratament implica folosirea imaginilor mentale ale traumei, care ajuta pacientul sa isi controleze stresul sau frica. O alta metoda de tratament raspandita este terapia de reprocesare si desensibilizare prin intermediul miscarilor oculare (EMDR). Prin intermediul acestei terapii, individul trebuie sa isi reaminteasca un eveniment traumatic, in timp ce are miscari oculare dintr-o parte in alta. Acest lucru reduce stresul in majoritatea cazurilor, inducandu-i pacientului ganduri, emotii si comportamente pozitive.

Terapia medicamentoasa este si ea eficienta impotriva sindromului tulburarilor de stres post-traumatic. Cele mai cunoscute medicamente prescrise in terapie sunt cele din categoria SSRI (inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei). Unul dintre aceste medicamente este Paroxetin. Aceste medicamente trateaza anxietatea, depresia si tulburarile de somn ale pacientului. Totusi, ele nu trebuie prescrise adolescentilor sub 18 ani. Terapia cu benzodiazepine poate fi de asemenea eficienta in tratarea irascibilitatii, insomniei si/sau anxietatii. Cu toate acestea, benzodiazepinele sunt rar prescrise in tratarea acestei conditii medicale, deoarece pot duce la dependenta. Terapia nu ar trebui prescrisa pacientului daca acesta prezinta simptome usoare ale bolii. Dupa aproximativ o luna, medicul va putea stabili cu exactitate daca pacientul sufera intr-adevar de sindromul de tulburari de stres post-traumatice, si daca are nevoie de un tratament. Terapia prin medicamente nu ar trebui sa fie prima optiune terapeutica. Totusi, aceasta poate fi o optiune adecvata pentru adultii care sufera de sindromul tulburarilor de stres post-traumatic dar care nu vor sa faca psihoterapie.