Depolarizarile ventriculare premature

Informatii generale despre depolarizarile ventriculare premature

In general, depolarizarile ventriculare premature sunt considerate a fi impulsuri ectopice venite din partea distala a urechii inspre sistemul Hiss Purkinje al inimii. Acest tip de conditie medicala reprezinta cea mai cunoscuta forma de aritmie la nivelul ventriculelor. Este foarte important ca boala sa fie diagnosticata in primele stadii, fiindca in cazul in care tratamentul nu este aplicat la timp, boala devine greu de controlat. Cauza exacta a acestei conditii medicale nu este inca cunoscuta. Se presupune insa ca boala apare ca o complicatie a anumitor conditii, cum ar ectopia ventriculara, ce poate duce la tahicardie la nivelul ventriculelor, degenerand in fibrilatie; daca aceasta din urma nu este tratata adecvat, poate avea loc un infarct miocardic. Printre cele mai intalnite mecanisme in evaluarea patofiziologiei depolarizarilor ventriculare premature mentionam automaticitatea, care reprezinta dezvoltarea unei noi forme de depolarizare in nodul Hiss, si care poate fi cauza aparitiei bolii.

De obicei, mecanismele focale, fara reintrare macro, au un rol foarte important in originea aritmiei cauzate de cardiomiopatie ischemica. O automaticitate crescuta poate sa fie de asemenea cauzata de un dezechilibru electrolitic sau de miopatia ischemica; circuitul de reintrare, care are loc de obicei atunci cand tesutul conductor slab, cum ar fi miocardul infarctat, este prezent pe langa tesuturile normale si declanseaza activitate, cum ar fi depolarizarile de dupa, care pot fi precedate de un impuls ce duce la activarea prematura. Activarea prematura este considerata a fi cauza depolarizarilor ventriculare premature. Acest tip de boala este rar intalnit la indivizii tineri, insa riscul de aparitie al bolii creste o data cu varsta; boala este mai des intalnita la barbati decat la femei.

Simptomele depolarizarilor ventriculare premature

Exista anumite semne si simptome specifice acestei conditii medicale (depolarizarile ventriculare premature), insa prevalenta lor este inca necunoscuta. Printre cele mai intalnite semne si simptome experimentate de catre pacienti mentionam palpitatii, stare de ameteala sau lesin, sincope, dureri neobisnuite in zona toracala, si oboseala. De obicei, palpitatiile apar din cauza batailor de inima provocate de boala, si pot fi experimentate ca o pauza scurta. In majoritatea cazurilor, manifestarile fizice ale bolii sunt asociate cu intensitatea scazuta a sunetelor inimii. Exista si cazuri in care pacientul poate prezenta un puls jugular puternic, rapid, care poate fi cauzat de pierderea sincroniei A-V. Atunci cand pacientul experimenteaza senzatia unor batai de inima in plus, de fapt acesta prezinta o bataie mai puternica de inima, care este cazuata de pauza postextrasistolica compensatorie, ce permite Vs sa se umple mai mult decat in mod normal. Acest fapt genereaza o intensitate mai mare a batailor de inima.

Exista anumite cauze pentru aparitia depolarizarii ventriculare premature, si pot fi clasificate in cauze cardiace si cauze non-cardiace. Cauzele cardiace pot fi infarctul miocardic acut, boala valvulara de inima, lezare a valvei mitrale, cardiomiopatie (care poate sa aiba mai multe forme, cum ar fi ischemica, dilatata, hipertrofica si infiltrativa), incordare miocardica, contuzie miocardica, bradicardie si tahicardie. Cauzele non-cardiace ale bolii pot fi dezechilibrul electrolit, hipokaliemie, hipocalcemie, hipomagnezemie, anumite medicamente cum ar fi Digoxin, antidepresive, Fluoxetine, interventie chirurgicala, infectii si stres. Exista situatii in care aceasta conditie medicala poate fi cauzata de consumul de cofeina, alcool sau cocaina.

Tratamentul depolarizarilor ventriculare premature

Este foarte dificil de stabilit momentul inceperii tratamentului adecvat pentru depolarizarile ventriculare premature, deoarece nu toti pacientii au un risc mare de a dezvolta complicatii ce pot duce la moarte. De obicei, tratamentul disponibil se bazeaza pe controlul acestui risc. In cele mai multe cazuri, un tratament de acest gen depinde de frecventa manifestarilor experimentate de pacient, de semnele si simptomele prezente, de prezenta sau absenta altor boli structurale de inima, si de riscul estimat de a dezvolta infarct. Cele mai intalnite boli structurale de inima care apar sunt: functionare anormala a ventriculelor, boala coronariana sau valvulara de inima. Atunci cand pacientul nu prezinta niciuna dintre aceste conditii medicale, el va fi tratat in functie de simptomele pe care le experimenteaza. Daca depolarizarile ventriculare premature apar fara prezenta unor semne si simptome, atunci pacientul nu are nevoie de un tratament. Insa daca pacientul experimenteaza anumite semne, tratamentul care i se va aplica consta in educarea si informarea pacientului, evitarea factorilor care pot inrautati conditia medicala, cum ar fi stresul, cofeina, produsele pe baza de alcool; se pot administra medicamente anxiolitice, in cazul in care evitarea factorilor enumerati mai sus nu se dovedeste a fi eficienta.

Cele mai raspandite medicamente care se folosesc in tratamentul depolarizarilor ventriculare premature pot fi administrate ca beta-blocanti si blocanti ai canalelor de calciu, cum ar fi Verapamil sau Diltiazem. Beta-blocantii pot fi folositi si ca medicatii simpatomimetice pentru tratarea si controlarea anormalitatilor cauzate de boala. Exista situatii in care medicii aleg sa aplice tratamente antiaritmice, insa acestea din urma nu sunt in general recomandate, fiind considerate mai mult metode de prevenire a aparitiei simptomelor. Este foarte important ca medicul sa informeze pacientul despre riscul de dezvoltare al complicatiilor dupa aplicarea tratamentului, pentru ca acesta sa poata decide daca il va urma sau nu. Cea mai cunoscuta complicatie poate aparea ca un risc crescut de moarte artimica, cauzata de proaritmie. Exista si cazuri in care organismul pacientului poate dezvolta rezistenta la tratamentul cu beta-blocanti sau cu blocanti ai canalului de calciu, iar prima optiune ar fi administrarea de Amiodarone.

Niste cercetatori au descoperit anumite medicamente care ajuta la controlarea si grabirea vindecarii bolii, cum ar fi Dofetilide si Azimilide. Insa daca pacientul prezinta si alte boli de inima, atunci medicii ar trebui sa caute mai intai niste optiuni de tratament invazive si non-invazive, care pot depinde si de diagnosticul exact stabilit. De cele mai ulte ori, pentru a fi posibila combinatia tratamentelor medicale invazive cu cele non-invazive, pacientul trebuie sa prezinte anumite variabile care pot include LVEF mai mic de 0,30, potentiale de depolarizare tardive si forma repetitiva a acestei conditii medicale. Daca pacientul prezinta un grad ridicat de risc de infarct miocardic, atunci medicii trebui sa aplice de urgenta un defibrilator-cardioverter implantabil, care poate ajuta in stabilizarea starii de sanatate a pacientului. Este foarte important ca depolarizarile ventriculare premature sa fie tratate in primele stadii de dezvoltare, deoarece daca nu sunt tratate corespunzator sau daca nu sunt tratate deloc, pot aparea complicatii severe care duc la moartea pacientului.