Tulburarea disforica premenstruala

Informatii generale despre tulburarea disforica premenstruala

Unele femei experimenteaza inainte de menstruatie anumite schimbari de dispozitie si schimbari fiziologice. Uneori, aceste semne si simptome pot fi severe si pot interfera cu stilul de viata al femeii. TDPM este cunoscut ca tulburarea disforica premenstruala, si reprezinta o forma severa a SPM (sindromul premenstrual), care afecteaza un procent intre 5 si 10% din toate femeile din lume. Specialistii definesc aceasta conditie medicala ca fiind o tulburare de dispozitie ce poate fi asociata cu o faza ciclului menstrual in care corpul secreta cantitati mari de progesteron (sau faza luteala). Tulburarea de dispozitie are cauze biologice, care apar in urma unor schimbari chimice din creier. Majoritatea femeilor experimenteaza manifestari fiziologice si de dispozitie, care trec de la forme usoare la unele mai severe. Unele dintre manifestarile fiziologice care sunt experimentate inainte de ciclul menstrual sunt senzatia de balonare, sani durerosi sau congestionati. Acest gen de manifestari minore fac parte din SPM. In perioada de fertilitate, anumite femei sufera de o forma mai severa a SPM, care se numeste tulburarea disforica premenstruala. La fel ca si in cazul sindromului premenstrual, tulburarea disforica premenstruala se manifesta prin simptome fiziologice si de dispozitie care insa implica de obicei forme mai severe ce afecteaza stilul de viata. Semnele acestei conditii medicale sunt: iritabilitate crescuta, depresie severa si o stare de tensiune (anxietate) inainte de menstruatie. Aceste simptome au efecte negative asupra vietii sociale ale femeii; femeia va evita interactiunea cu prietenii si rudele. Aceasta conditie medicala (tulburarea disforica premenstruala) poate fi tratata daca femeia consulta medicul, si coopereaza cu acesta.

Simptomele tulburarii disforice premenstruale

La fel ca orice alta conditie medicala, tulburarea disforica premenstruala prezinta anumite simptome si semne specifice care nu variaza de obicei in intensitate, fiind o inrautatire a semnelor obisnuite, si disparand o data cu trecerea menstruatiei. Semnele si simptomele sunt similare cu cele prezente la SPM, insa in acest caz sunt mai severe, afectand stilul de viata al femeii. Simptomele pot fi emotionale, fiziologice, sau mentale. Acestea apar cu o saptamana inainte de ciclul menstrual, si forma lor se imbunatateste in prima sau a doua zi dupa inceperea menstruatiei. Cu toate ca in unele cazuri au fost raportate manifestari specifice, unice, in general semnele si simptomele experimentate de toate femeile care sufera de tulburarea disforica premenstruala sunt: probleme de concentrare, atacuri de panica, sentimente de dispersare (neajutorare) si tristete care pot duce la aparitia unor ganduri sinucigase, tulburari de somn, stari de tensiune sau anxietate, lipsa de energie, oboseala (fatigabilitate) severa, sentiment de incapacitate in controlarea situatiilor. Printre manifestarile fiziologice care pot sa apara mentionam: accese de plans, schimbari de dispozitie, scaderea interesului pentru relatii sociale sau activitati uzuale, mancatul excesiv, furie sau iritabilitate persistenta ce afecteaza relatiile cu oamenii, dorinta de a consuma anumite alimente. Exista anumite schimbari fiziologice care pot fi experimentate, cum ar fi hipersomnia sau insomnia, migrene, balonare, papitatii, dureri musculare sau dureri articulare, dureri de sani, cresterea sau scaderea dorintei sexuale. Cauzele acestei conditii medicale nu au fost identificate inca, desi printre acestea exista factori de natura psihologica, sociala, biologica sau culturala.

Tratamentul tulburarii disforice premenstruale

Este recomandat sa consultati medicul de indata ce incepeti sa experimentati oricare dintre semnele si simptomele specifice acestei conditii medicale. Datorita faptului ca aceasta conditie medicala poate reprezenta un pericol pentru viata pacientei, prin aparitia gandurilor sinucigase, si prin felul in care tulburarea interfereaza cu viata sociala, este necesara aplicarea unui tratament imediat. Tulburarea disforica premenstruala nu poate fi diagnosticata prin intermediul unor examinari de rutina sau a unor teste de laborator. Se fac in schimb evaluari psihiatrice, examene fizice (cum ar fi examinarea pelvina) sau studierea antecedentelor medicale ale pacientei. Pacienta ar trebui sa aiba un jurnal sau un calendar al semnelor si simptomelor pe care le experimenteaza; acest fapt poate ajuta medicul sa decida ce tratament este adecvat pacientei respective. Aceasta conditie medicala poate fi vindecata daca este descoperita la timp si tratata adecvat. Majoritatea pacientelor au raportat ca prin intermediul unui tratament, simptomele au scazut in intensitate sau chiar au disparut complet. Principalele scopuri in orice tratament pentru aceasta conditie medicala il reprezinta reducerea simptomelor si imbunatatirea aspectelor sociale si profesionale ale pacientei, acestea din urma aducand o imbunatatire a stilului de viata. Daca credeti ca suferiti de tulburarea disforica premenstruala, si daca inca nu ati consultat un medic, sfaturile urmatoare v-ar putea fi de ajutor: odihna regulata, exercitii fizice regulate (inclusiv aerobic) de cel putin 5 ori pe saptamana, o dieta echilibrata, bogata in legume si fructe proaspete, cereale, carne de peste sau pui, cu un nivel scazut de cofeina, zahar, sare, carbohidrati si alcool. Schimbarea stilului de viata poate fi eficienta pentru pacientele care experimenteaza simptome severe.

Dupa ce veti consulta un medic, vi se va prescrie un tratament ce poate contine unul din medicamentele urmatoare: Celexa (Citalopram), Zoloft (Sertraline), Luvox (Fluvoxamine), Paxil (Paroxetine), Prozac si Sarafem (Fluoxetine). Toate aceste medicamente sunt antidepresive, numite ISRS (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei). Multi medici prefera sa aplice un tratament bazat pe aceste medicamente, deoarece acestea din urma au efecte pozitive si rapide la aproape toate pacientele. Sunt recomandate si suplimentele nutritionale, in special magneziul, vitamina B6 (in doze de pana la 70 mg. pe zi) si carbonatul de calciu (in doze de pana la 1600 mg. pe zi). Cele mai folosite suplimente de calciu sunt gama Tums E-X, care scade intensitatea simptomelor in pana la 50% din cazuri, si scade riscul aparitiei osteoporozei. Aminoacidul triptofan, un precursor al serotoninei, poate fi de asemenea eficient. Vitamina E, un antioxidant natural poate reduce simptomele fiziologice si emotionale ale acestei conditii medicale. Pentru inlaturarea durerilor de spate, a migrenelor, a durerilor de sani si a crampelor menstruale, medicii administreaza analgezica ca Ibuprofen sau Aspirina. In situatia in care exista o retentie de lichid in organism, care poate duce la ingrasare, se pot dovedi eficiente diureticele. Exista o optiune de tratament alternativa, terapia hormonala, care regleaza nivelele naturale ale anumitor hormoni. Niciunul dintre aceste tratamente nu poate elimina complet tulburarea disforica premenstruala. Vindecarea completa se obtine doar prin inlaturarea ovarelor sau in momentul aparitiei menopauzei.