Profilaxia nefropatiei de radiocontrast

Informatii generale despre nefropatia de radiocontrast

Inainte de a va putea familiariza cu aceasta tulburare clinica numita in mod curent nefropatie de radiocontrast, trebuie sa intelegeti termenul medical “nefropatie”. Acest termen de specialitate defineste o conditie medicala caracterizata in principal prin deteriorarea rinichiului. Un sinonim pentru aceasta afectiune este termenul de “nefroza”.

Majoritatea substantelor de contrast folosite in mod curent in fluoroscopia moderna sunt substante pe baza de iod; acest lucru se datoreaza faptului ca iodul este o substanta radioopaca cu proprietatea de a delimita zone anatomice cu ajutorul razelor X. Altfel spus, acest tip de substante ofera un contrast al fundalului tesuturilor moi. Agentii de contrast utilizati in procedeul radiologic por fi de tip osmolal (ionici) sau non-ionici. Substantele de contrast de tip ionic nu se utilizeaza in cazul arborelui bronhic, al mielografiei si nici nu se introduc in canalul coloanei vertebrale. Exista doua tipuri de substante de contrast non-ionice (agentii cu osmolalitate redusa si agentii izo-osmotici). Rareori agentii cu osmolalitate redusa pot duce la aparitia unor complicatii clinice, dar exista cazuri in care pacientii carora li s-a administrat aceasta substanta de contrast au avut reactii alergice la aceasta sau au suferit o nedorita nefropatie de radiocontrast.

Profliaxia nefropatiei de radiocontrast

Toate persoanele care urmeaza sa fie examinate prin intermediul unor investigatii clinice radiologice trebuie sa efectueze anumite teste medicale prin care se va stabili daca acesti pacienti sunt alergici la unul dintre compusii substantei de contrast ce urmeaza a fi folosita. Aceste persoane trebuie si sa cunoasca principalele metode terapeutice de profilaxie a nefropatiei de radiocontrast. De aceea, majoritatea medicilor curanti isi informeaza pacientii cu privire la riscurile implicate de respectiva investigatie clinica si cu privire la cele mai simple mijloace de profilaxie a nefropatiei de radiocontrast.

Din pacate, majoritatea substantelor de radiocontrast pe baza de iod au efecte nefrotoxice. Desi medicii nu au reusit pana in prezent sa determine mecanismul exact al toxicitatii, ei presupun ca acesta este rezultatul combinatiei dintre necroza tubulara acuta (NTA) si vasoconstrictie. Exista cativa factori de risc care predispun pacientul la aparitia unei astfel de afectiuni renale (toti cei care doresc sa afle mai multe informatii referitoare la profilaxia nefropatiei de radiocontrast trebuie sa studieze cu atentie acesti factori): administrarea unor doze anormal de mari din anumite substante de contrast cu osmolalitate inalta (acest lucru poate avea loc in timpul interventiilor clinice coronariene percutanate), prezenta unor tulburari de tipul mieloamelor multiple, insuficienta cardiaca, diabet mellitus, insuficienta renala (in cazul in care nivelul creatininei este mai mare de 2mg/dL), varsta inaintata, si asa mai departe. Majoritatea literaturii de specialitate cu privire la profilaxia nefropatiei radiologice de contrast pun accent pe faptul ca persoanele care utilizeaza inhibitori ACE si/sau substante anti-inflamatoare non-steroidiene prezinta un risc crescut de a suferi de acest tip de complicatie renala.

Cele mai frecvent utilizate tehnici medicale in profilaxia nefropatiei radiologice de contrast implica utilizarea NaHCO3 (prin utilizarea caruia se obtin rezultate mult mai bune decat prin utilizarea NaCl). Majoritatii pacientilor li se administreaza o doza de NaHCO3 cu aproximativ 60 de minute inainte de administrarea substantei de contrast. La 6 ore de la incheierea procedurii medicale, pacientului i se va mai prescrie inca o doza de NaHCO3. Doza exacta ce trebuie prescrisa fiecarei persoane depinde de varsta, starea generala de sanatate, greutatea pacientului, etc. Din aceasta cauza doar medicul curant al pacientului (care cunoaste in detaliu istoricul personal si al familiei acestuia) poate prescrie doza exacta de NaHCO3 ce urmeaza sa fie administrata persoanei in cauza.

Tratamentul nefropatiei de radiocontrast

Diagnosticul acestei afectiuni este fundamentat de prezenta unui nivel neobisnuit de mare a creatininei in urmatoarele 48 de ore de la administrarea substantei radiologice de contrast. In unele cazuri este dificil sa se faca diferenta intre acest tip de tulburare renala si alte afectiuni renale, cum ar fi atero-embolia renala, afectiune care apare, de regula, dupa ce pacientul a fost supus unei interventii de cateterizare a arterei femurale. Inainte ca medicul curant sa poate prescrie un tratament adecvat acestei conditii medicale, nefropatia de radiocontrast, el va solicita efectuarea unor investigatii clinice pentru o evaluare corecta a starii curente de sanatate. Exista cateva optiuni terapeutice ce pot fi utilizate in cazul acestei tuburari renale. Cu toate acestea, inainte ca medicul sa stabileasca schema de tratament adecvata in cazul dumneavoastra, el va va expune riscurile si beneficiile fiecarei modalitati de tratament. Impreuna veti stabili tratamentul adecvat al nefropatiei de radiocontrast de care suferiti. Utilizarea Corlopamului s-a dovedit a fi benefica in astfel de cazuri. Pentru mai multe informatii cu privire la schemele de tratament ce pot fi utilizate in aceste cazuri clinice (pentru consultarea unei liste a celor mai frecvent recomandate produse medicale ce pot fi prescrise pacientilor diagnosticati cu nefropatie de radiocontrast) va recomandam sa luati legatura cu medicul dumneavoastra de familie.