Hiperaldosteronismul primar

Infomatii generale despre hiperaldosteronismul primar

In trecut, hiperaldosteronismul primar era considerat a fi o boala rar intalnita, dar, statisticile medicale curente au demonstrat faptul ca aceasta conditie medicala este una dintre afectiunile cu cea mai mare incidenta in aparitia hipertensiunii arteriale. Aceasta tulburare hormonala a fost descoperita de cel care a si dat numele sindromului asociat acesteia, Conn. Este foarte important ca aceasta afectiune sa fie diagnosticata din timp, chiar daca stabilirea diagnosticului poate fi un procedeu complicat si dificil, mai ales in primele stadii de evolutie ale bolii. Trebuie sa precizam ca, in cazul in care pacientul manifesta si hipertensiune arteriala, afectiunea este mai greu de vindecat. In eventualitatea stabilirii unui diagnostic in cadrul primelor stadii ale acestei patologii, aceasta conditie medicala poate fi relativ usor tratata cu ajutorul unei interventii chirurgicale. In majoritatea cazurilor, diagnosticul consta in trei etape distincte de examinare, etape care includ screeningul initial, confirmarea diagnosticului si stabilirea subtipului specific al afectiunii de care sufera pacientul. In trecut, cauza principala a hiperaldosteronismului primar se credea a fi reprezentata de prezenta unui adenom in peste 50% dintre cazuri, dar medicina moderna a dovedit ca aceasta conditie medicala poate avea la baza o hiperplazie bilaterala suprarenaliana (cresterea exagerata a ambelor glande suprarenale). Aceasta conditie medicala poate fi clasificata in functie de cauza asociata; in consecinta, atat tratamentul, cat si diagnosticarea fiecarei cauze sunt aplicate diferit. In cazul adenomului, principala optiune de tratament are la baza indepartarea acestuia pe cale chirurgicala; in cazul hiperplaziei de suprarenala, schema de tratament are la baza utilizarea substantelor cu actiune antagonica aldosteronului. In anumite cazuri rare, hiperaldosteronismul primar poate avea ca si cauza tumori benigne la nivelul glandei suprarenale, hiperplazia suprarenaliana primara sau o tumoare canceroasa (maligna) dezvoltata in cortexul suprarenal (partea periferica a glandei suprarenale), carcinom corticosuprarenalian.

Simptomele hiperaldosteronismului primar

In majoritatea cazurilor, semnele si simptomele asociate cu hiperaldosteronismul primar stau la baza stabilirii unui diagnostic corect al afectiunii. Cele mai frecvente manifestari ale acestei conditii medicale pot include: hipokaliemie brusca si, aparent, fara motiv, in special in cazul in care pacientul sufera de hipertensiune arteriala, nivel scazut de potasiu in plasma sanguina asociat cu utilizarea unor doze reduse de diuretice sau hipertensiune arteriala care nu raspunde la tratament medicamentos. Se cunosc cazuri in care afectiunea poate fi asimptomatica si este foarte important ca medicul sa cunoasca cu exactitate istoricul medical personal si al familiei pacientului pentru stabilirea diagnosticului corect. Cele mai des intalnite semne si simptome ale acestei afectiuni includ hipertensiunea arteriala, simptom ce nu este acuzat de toti pacientii, slabiciune musculara si crampe, dureri si dilatari abdominale, ocluzii intestinale ca urmare a hipokaliemiei, etc.

Se cunosc cazuri in care pacientul prezinta semnele si simptomele asociate hipertensiunii arteriale, cum ar fi insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hemipareza rezultata in urma atacului cerebral, suflu pe carotida, suflu abdominal, proteinurie, ecefalopatie hipertensiva si modificari ale retinei. Este important de retinut faptul ca hiperaldosteronismul primar nu se manifesta prin edeme, chiar daca este asociat cu o crestere in greutate. Aceasta manifestare a bolii este cauzata de natriureza si diureza brusca, frecvent intalnite la pacientii care prezinta valori crescute ale peptidelor natriuretice atriale. Este important ca aceasta conditie medicala sa fie tratata in stadiul incipient de evolutie pentru a se evita complicatiile de tipul insuficientei cardiace, conditie medicala care poate duce la decesul pacientului.

Tratamentul hiperaldosteronismului primar

Principalele obiective in tratamentul hiperaldosteronismului primar sunt normalizarea hipertensiunii arteriale, normalizarea nivelului seric de potasiu si a altor electroliti cu valori anormale, precum si normalizarea valorii aldosteronului. Atingerea acestor obiective este foarte importanta deoarece pacientul poate ajunge la complicatii grave, cum ar fi hipertrofia ventriculara, atacul cerebral sau sindromul coronarian acut. In majoritatea cazurilor, principalele tipuri de medicamente cu rol de tinere sub control a hiperaldosteronismului primar sunt substantele cu efect antagonic aldosteronului, Spironolactona si Eplerenona. De regula, prin inhibarea fluxului intracelular de calciu in celulele adrenocorticale, blocantii canalelor de calciu de tipul dihidropiridina actioneaza prin reducerea secretiei de aldosteron ca raspuns la anumiti factori, cum ar fi hormonul adrenocorticotropic ACTH si hormonul angiotensin II. Este foarte important ca pacientul sa isi continue tratamentul si dupa ce starea sa de sanatate s-a ameliorat. Cel mai des utilizat medicament cu rolul de mentinere a unei stari generale de sanatate optime a pacientului este Nifedipina.

Tratamentul hiperaldosteronismului primar poate include si inhibitorii enzimei de conversie (ACE) sau blocantii receptorilor de angiotensina (sau BRA). In unele cazuri, medicul curant poate opta pentru aplicarea substantelor cu efecte antagonice mineralocorticoizilor, cum ar fi Spironolactona, o substanta utilizata pentru controlul tensiunii arteriale si normalizarea parametrilor specifici, in special in cazul pacientilor cu adenom. Efectele secundare ale acestui tip de medicatie sunt asociate mai mult cu nivelul de sare si apa, decat cu efectul anatagonic la aldosteronul din rinichii pacientului. Cazurile mai putin grave de hiperaldosteronism primar nu necesita asistenta medicala intensiva si pot fi tratate prin diuretice cu efect de economisire a potasiului, cum ar fi Triamterenul sau Amiloridul. Amilorid este un tip de medicament care actioneaza prin descresterea functiei tubului distal si care determina cresterea excretiei de sodiu si clor. Se cunosc cazuri in care pacientul a prezentat o forma secundara a bolii pentru care cea mai indicata metoda de tratament este cea medicamentoasa. Unii doctori recurg la intervenii chirugicale in cazul hiperaldosteronismului secundar, mai ales in cazul pacientilor cu adenom.

Pentru a se asigura controlul clinic al afectiunii inainte de efectuarea interventiei chirugicale, medicii administreaza un tratament cu Spironolactona, medicament care are rolul de antialdosteronic (prin antagonism competitiv) si care creste eliminarea urinara a sodiului si apei, scade eliminarea potasiului, ionilor de hidrogen si amoniului. In majoritatea cazurilor, cea mai frecvent aplicata interventie chirugicala este adrenaloctemia, procedura ce poate fi realizata prin laparotomie frontala sau laparoscopic. Procedura chirugicala laparoscopica se aplica, de regula, in cazul pacientilor care nu sunt apti fizic pentru laparotomie. De obicei adrenaloctemia are rezultate bune dar poate duce la aparitia unor complicatii usoare datorita efectelor hipertensiunii, hipokaliemiei si ale secretiei de aldosteron. O alta optiune terapeutica asociata acestei conditii medicale este efectuarea unei rezectii incomplete a adenomului. Dupa efectuarea interventiei chirurgicale, pacientului i se va prescrie un tratament cu durata de opt pana la zece saptamani, avand rolul de normalizare a tensiunii arteriale si de corectare a manifestarilor metabolice care pot fi cauzate de aceasta afectiune. Este foarte importanta tratarea din timp a afectiunii, deoarece, in caz contrar, hiperaldosteronismul primar poate duce la complicatii grave, cu repercusiuni severe asupra vietii pacientului.