Proctita

Informatii generale despre proctita

Proctita este inflamatia acuta sau cronica care afecteaza doar ultimii 3 centimetri ai rectului si ai mucoasei rectale. Aceasta conditie medicala este frecvent intalnita in randul pacientilor adulti, de sex masculin. De regula, proctita are o origine asociata cu bolile cu transmitere sexuala (BTS), dar aparitia ei poate fi determinata si de alte tipuri de infectii fara transmitere sexuala sau de tulburari inflamatorii ale tractului digestiv. Se cunosc cazuri in care incidenta acestei boli a fost determinata de anumite tulburari autoimune, de exemplu rectocolita ulcero-hemoragica, boala lui Crohn, diverse traume ale zonei ano-rectale, expunerea la substante chimice si iradiere, introducerea unor obiecte in rect sau contactul cu agenti chimici toxici. Majoritatea pacientilor care sunt diagnosticati cu aceasta conditie medicala au avut relatii sexuale oral-anale si au avut multi parteneri sexuali. Unele dintre persoanele care sufera de aceasta afectiune au urmat in prealabil un tratament cu antibiotice sau o terapie prin iradiere (de regula, in scopul tratarii cancerului de prostata sau a cancerului cervical); insa si alte tratamente medicale pot reprezenta cauze ale acestei afectiuni. Se cunosc cazuri (mai rare) in care se identifica o forma idiopatica a acestei afectiuni (boala apare independent de orice cauza). Studiile de specialitate recente au dovedit faptul ca proctita poate fi asociata unei intolerante la gluten sau poate fi rezultatul unor situatii stresante. Acest tip de inflamatie se caracterizeaza prin diferite stadii de evolutie, care variaza in intensitate de la incipient la cronic. In cazul urmarii unui tratament adecvat si in cazul in care afectiunea este depistata la timp, aceasta tulburare ano-rectala se vindeca relativ usor si intr-o perioada scurta de timp. Majoritatea tipurilor de proctita pot fi vindecate printr-un tratament impotriva cauzei care a dus la aparitia acestei afectiuni.

Simptomele proctitei

Proctita, la fel ca oricare alta conditie medicala, se manifesta prin anumite semne si simptome care o deosebesc de alte tulburari similare. In aceasta sectiune a prezentarii noastre, vom incerca sa va familiarizam cu principalele manifestari ale acestei tulburari ano-rectale. Este foarte important sa aveti cat mai multe informatii cu privire la boala de care suferiti. In cazul in care doriti si alte detalii despre aceasta afectiune, va recomandam sa consultati un medic specialist. Principalele semne si simptome asociate acestui tip de afectiune inflamatorie sunt prezente la marea majoritate a pacientilor, dar trebuie sa precizam faptul ca se cunosc si cazuri in care aceste manifestari au fost singulare si distincte. De regula, simptomele asociate proctitei sunt multiple si variaza in intensitate de la usoare la grave, incluzand urmatoarele manifestari: hemoragii rectale, falsa necesitate de a defeca, dureri rectale, senzatia de durere asociata defecarii, emisii anale sangerande sau purulente, dureri resimtite in partea stanga, inferioara a zonei rectale, diaree frecventa, dar in cantitati mici. Alte manifestari includ usoara iritare sau sensibilitate ale zonei ano-rectale. In cazul unei hemoragii severe, poate aparea anemia pacientului, asociata cu simptomatologia specifica: slabiciune, iritabilitate, paloare, ameteli, dificultati de respiratie sau fragilitate a unghiilor. Semnele si simptomele asociate acestei boli inflamatorii difera in functie de cauza care a dus la aparitia acesteia (dupa cum am mai mentionat, inflamatia poate fi cauzata de contractarea unei boli cu transmisie sexuala, cum ar fi gonoreea, Chlamydia, sifilisul sau herpesul simplex). Netratata la timp, aceasta afectiune poate duce la aparitia unor complicatii grave, cum ar fi fistulele rectale, anemia sau ulceratiile, manifestari care pot avea repercusiuni semnificative asupra calitatii vietii pacientului.

Tratamentul proctitei

Profilaxia proctitei include in primul rand protejarea in timpul actului sexual (prin folosirea prezervativului) si prin monogamie, fapt care va preveni contractarea unor boli cu transmisie sexuala. Proctita este o tulburare medicala specifica care necesita o asistenta medicala speciala. Va recomandam sa consultati medicul dumneavoastra de familie imediat ce identificati semnele si simptomele descrise mai sus. Cu cat mai repede vi se prescrie un tratament pentru afectiunea de care suferiti, cu atat sansele de recuperare cresc simtitor. Trebuie sa retineti faptul ca, la fel ca orice boala care nu este tratata din timp, proctita poate duce la aparitia anumitor complicatii grave ce pot reprezenta un pericol real pentru viata pacientului. In cazul in care viata dumneavoastra sexuala va expune la astfel de riscuri si daca prezentati semnele si simptomele specifice proctitei, luati legatura de urgenta cu un cadru medical competent.

Deshidratarea cauzata de diaree si anemia grava cauzata de hemoragiile intense necesita asistenta medicala de urgenta. Medicul dumneavoastra curant va dori sa cunoasca semnele si simptomele pe care le-ati prezentat, istoricul medical personal si al familiei dumneavoastra, precum si istoricul si tipul vietii sexuale pe care o aveti. Examinarea fizica va fi urmata de un set de investigatii clinice, printre care analizele de sange, colonoscopia, analize specifice pentru bolile cu transmisie sexuala si sigmoidoscopia cu tub flexibil. In cazul in care aceste investigatii clinice indica proctita, medicul curant va stabili un tratament adecvat. Optiunile terapeutice asociate acestei afectiuni se aleg in functie de cauza care a dus la aparitia bolii. In cazul in care este vorba de forma infectioasa a bolii, medicul curant va solicita administrarea anumitor medicamente, printre care antibioticele de tipul Flagyl (Metronidazol) si Vancocin (Vancomicina), cu rolul de a distruge bacteriile nocive.

Medicamentele antivirale sunt administrate in cazul herpesului, si includ tratamentul cu Zovirax (Aciclovir) in primele doua zile pentru a se obtine ameliorarea durerii si pentru a reduce durata simptomatologiei. Daca acest tip de inflamatie a rectului (proctita) este asociata efectelor secundare experimentate in urma iradierii, tratamentul depinde de gravitatea simptomelor. Daca acestea sunt usoare, nu este necesara urmarea unui tratament specific. In cazurile mai grave (unde, de regula, apar si hemoragiile), se va stabili o schema de tratament care include administrarea unor suplimente de fier si terapie de ablatie. Urmarea unui tratament cu suplimente de fier duce la refacerea nivelului de fier in sange si, in consecinta, la ameliorarea anemiei si a simptomelor asociate acesteia. Daca acest tratament cu suplimente de fier nu este suficient pentru recuperarea starii de sanatate, se recurge la terapia de ablatie. Aceasta optiune terapeutica include un numar de tehnici cu rolul de a distruge tesutul hemoragic si de a remite simptomatologia. Cateva dintre aceste procedee utilizate in terapia de ablatie sunt: APC (coagularea cu plasma de argon) si terapia cu laser. In cazul unei boli inflamatorii a tractului digestiv, cum sunt rectocolita ulcero-hemoragica sau boala lui Crohn, tratamentul consta in administrarea unor medicamente anti-diareice si anti-inflamatoare, precum si in efectuarea unor interventii chirugicale. Cel mai frecvent recomandate medicamente anti-inflamatoare sunt Asacol, Rowasa (Mesalamina) sau Azulfidina (Sulfasalazina), prescrise sub forma de supozitoare, pastile sau clisme. Cateva dintre medicamentele anti-diareice prescrise sunt: Metamucil (pudra de Psyllium) sau Citrucel (Metilceluloza), alaturi de Imodium (Loperamid) sau Lomotil (o combinatie de Atropina si Difenoxilat).