Colita pseudomembranoasa

Informatii generale despre colita pseudomembranoasa

Colita pseudomembranoasa, o tulburare gastrointestinala cunoscuta si sub numele de colita colistridum difficile, colita necrotica sau colita asociata cu tratamentul cu antibiotice cu spectru larg si mai putin frecvent, cu afectiuni debilitante, este provocata de dezvoltarea in exces a bacteriei Colistridium Difficile (bacteria C.Diff) si afecteaza mucoasa colonului, o sectiune a intestinului gros. S-a constatat ca, in mai mult de 5% dintre cazuri, pe langa bacteria Colistridium Difficile, pot fi prezente si alte tipuri de microorganisme. Acest tip de infectie care afecteaza tractul gastrointestinal poate fi extrem de grava deoarece duce la megacolon toxic, care poate fi fatal. Simptomele asociate acestei tulburari gastrointestinale sunt grave si, in lipsa unui tratament adecvat, pot reprezenta un real pericol pentru viata pacientului, dar, in general, tratamentul colitei pseudomembranoase are un pronostic bun. Aceasta afectiune clinica se manifesta prin dureri abdominale intense, febra si diaree cu miros neplacut. Persoanele care urmeaza un tratament cu antibiotice sunt mai predispuse la colita pseudomembranoasa. Acest lucru se intampla deoarece antibioticele sunt medicamente puternice care intervin in echilibrul normal dintre bacteriile utile si cele daunatoare din colon, ducand astfel la inmultirea si dezvoltarea microorganismelor periculoase. Aceasta patologie afecteaza in principal adultii si este foarte rar intalnita la nou-nascuti deoarece ei primesc anticorpii transferati de la mama.

Simptomele colitei pseudomembranoase

Colita pseudomembranoasa este o afectiune medicala grava si complexa, caracterizata prin semne si simptome ce pot fi ameliorate doar cu ajutorul unui tratament adecvat si de durata. La fel ca orice alta afectiune, aceasta patologie prezinta cateva semne specifice care ajuta medicul specialist sa o deosebeasca de alte tulburari gastrointestinale. In stadiul incipient, aceasta afectiune gastrointestinala se manifesta mai putin sever si este destul de greu de depistat. In timp, in lipsa unui tratament, boala se agraveaza, deteriorand calitatea vietii pacientului. Vom prezenta in cele ce urmeaza o lista de semne si simptome specifice acestei afectiuni gastrointestinale, precizand totodata ca aceasta lista este orientativa; fiecare organism reactioneaza diferit la anumiti factori de risc, prin urmare se cunosc si cazuri de pacienti care manifesta simptome speciale si singulare. Prima si cea mai des intalnita manifestare a colitei pseudomembranoase este diareea apoasa si, deseori, hemoragica. Orice manifestare de acest fel a infectiei bacteriene apare, cu predilectie, la o zi sau doua dupa inceperea tratamentul cu antibiotice, dar poate aparea si la cateva saptamani dupa ce pacientul a oprit sau a intrerupt antibioterapia. Celelalte semne si simptome includ: greturi, varsaturi, dureri abdominale, crampe, febra, mucus sau puroi in scaun, deshidratare, nevoia urgenta de a defeca etc. Daca boala avanseaza rapid, decesul se inregistreaza in doar cateva saptamani.

Tratamentul colitei pseudomembranoase

La fel ca in cazul altor afectiuni medicale, tratamentul aplicat imediat poate accelera procesul de vindecare. Colita pseudomembranoasa este o afectiune dureroasa si complicata, de aceea necesita o asistenta medicala speciala. Recomandam cu tarie sa consultati medicul de indata ce remarcati oricare dintre semnele si simptomele specifice acestei afectiuni, enumerate mai sus. Chiar daca simptomele pot parea obisnuite sau nealarmante si considerati ca stiti ce tip de medicament trebuie sa luati, totusi este recomandat sa consultati un medic specialist; doar un medic cu experienta in domeniu poate face diferenta intre simptomele diverselor boli si poate stabili ce tip de tratament este indicat pentru fiecare pacient in parte. In timpul consultatiei veti fi intrebat cu privire la semnele si simptomele acuzate, despre istoricul medical al familiei dumneavoastra, daca urmati un tratament cu antibiotice, daca ati fost internat de curand sau daca ati fost supus unei interventii chirugicale pe intestin.

Deoarece exista mai multe afectiuni medicale care pot provoca diaree si alte semne si simptome similare celor caracteristice colitei pseudomembranoase, medicul trebuie sa efectueze si alte investigatii clinice pentru a elimina posibilitatea altor afectiuni. Investigatiile cele mai des intalnite in stabilirea unui diagnostic corect sunt: colonoscopia, mostra de materii fecale, tomografia computerizata si analizele de sange. Daca rezultatele investigatiilor indica colita pseudomembranoasa, medicul va prescrie imediat schema de tratament pe care o considera potrivita pentru fiecare pacient si va opri antibioterapia care a dus la aparitia bolii. In unele cazuri mai putin grave, aceasta masura este suficienta pentru a solutiona problema de sanatate sau cel putin pentru a remite simptomatologia bolii. Dupa inceperea tratamentului pentru colita pseudomembranoasa, semnele si simptomele se amelioreaza si chiar dispar in cateva saptamani, chiar in cateva zile. In cazul in care boala este intr-un stadiu mai avansat, medicul poate opta pentru un tratament cu antibiotice, altele decat cele care duc la aparitia colitei pseudomembranoase.

Medicamentul cel mai des recomandat de majoritatea medicilor este Flagyl (Metronidazol). In cazurile mai grave, pe langa acest medicament, se mai administreaza si Vancocin (Vancomicina), deoarece acestea produc un raspuns mai rapid. Daca pacientul este o femeie insarcinata, nu i se va administra acest tip de tratament, deoarece exista riscul aparitiei de malformatii ale fatului. Un alt antibiotic utilizat de medici este Xifaxan (Rifaximina). Toate aceste medicamente sunt administrate, de regula, pe cale orala. In functie de gravitatea colitei pseudomembranoase, medicii pot opta pentru administratea de antibiotice pe cale intravenoasa sau direct in stomac printr-un tub introdus in stomac prin orificiile nazale, numit sonda nasogastrica. In 10-15% dintre cazuri inflamatia poate recidiva dupa oprirea tratamentului. In general, pacientul in cauza necesita doua sau trei etape de tratament pentru a se vindeca.