Psihoza

Informatii generale despre psihoza

Psihoza este termenul medical care defineste o tulburare psihiatrica (mintala) caracterizata in special prin faptul ca pacientul pierde contactul cu realitatea si deformeaza in delir experienta traita. Persoanele care sunt diagnosticate de aceasta afectiune medicala sunt considerate a fi pacienti psihotici. Persoanele care sufera de aceasta afectiune prezinta convingeri si/sau halucinatii delirante. Alte cazuri clinice prezinta simptome de dezorganizare a personalitatii, schimbari de personalitate si asa mai departe. In unele cazuri, aceste simptome sunt insotite de un comportament bizar, anormal; alti pacienti diagnosticati cu aceasta boala mintala nu sunt capabili de a duce la capat o rutina zilnica normala.

Multe tulburari de ordin medical care afecteaza sistemul nervos central al pacientilor (de obicei prescurtat ca SNC) pot cauza manifestari clinice asemanatoare celor ale psihozei. Acesta este unul dintre motivele pentru care aceasta boala psihica se mai numeste si febra SNC. Aceasta tulburare clinica este o boala foarte des intalnita si, din pacate, foarte grava. Cu toate acestea, este bine stiut faptul ca diferiti indivizi din intreaga lume au o experienta distincta, unica a realitatii cel putin o data in viata, desi sunt persoane sanatoase din toate punctele de vedere. Din cauza ca diversi pacienti au declarat ca au avut viziuni sau epifanii, psihologii inca dezbat daca aceasta tulburare este fundamental diferita de constiinta umana normala, sanatoasa (unii specialisti considera ca psihoza este in concordanta cu constiinta normala). Este important ca toti indivizii sa fie capabili sa faca diferenta intre termenul “psihopatic” si termenul “psihotic”, dar, din pacate, acesti termeni sunt confundati in mod curent.

Simptomele psihozei

Prezenta acestei tulburari mintale produce o serie de manifestari clinice care afecteaza, de obicei, perceptia individului asupra realitatii, comportamentul si reactiile acestuia. Limbajul medical curent rezerva termenul psihoza pentru bolile mintale nelezionale, care se caracterizeaza prin simptome esentialmente psihologice. In aceasta parte a prezentarii vom descrie cele mai des intalnite simptome si/sau semne care se identifica la pacientii diagnosticati cu aceasta boala clinica. Halucinatiile (perceptia clara fara prezenta stimulilor externi) sunt frecvente in cazul indivizilor psihotici. Cu toate acestea, halucinatiile sunt foarte diferite de deformarea perceptuala si/sau iluziile psihotice care sunt perceptii eronate ale stimulilor exteriori. Halucinatiile pot afecta toate cele cinci simturi ale pacientilor si au pot avea diferite forme.

Prezenta acestei tulburari mintale implica de cele mai multe ori prezenta la pacientii diagnosticati cu acesta afectiune medicala a anumitor convingeri, considerate a fi paranoice. Aceste simptome au fost clasificate de Karl Jasper ca delire primare si secundare, simptomatologie frecvent indentificata la pacientii care sufera de psihoza. Delirele apar de obicei brusc. Aspectul formal a simptomului cunoscut ca tulburare a gandirii descrie prezenta unei tulburari clinice subiacente care afecteaza abilitatea pacientului de a gandi realitatea inconjuratoare. Efectele acesteia pot fi usor identificate in scrisul sau vorbirea pacientului. De exemplu, cele mai multe persoane diagnosticate cu aceasta patologie vorbesc foarte repede, fara oprire, sar de la un subiect la altul in mijlocul propozitiei sau intr-un mod necorespunzator (deranjant) etc. O alta manifestare deconcertanta si importanta a acestei tulburari este caracterul obscur al comportamentului pacientului. Aproape toti pacientii care sufera de aceasta tulburare mintala sunt convinsi ca delirele si/sau halucinatiilor lor sunt reale.

Tratamentul psihozei

Desi exista diferite metode de tratament care pot fi utilizate in terapia acestei tulburari mintale, tratamentul adecvat al psihozei depinde in general de tipul de tulburare medicala subiacenta care a dus la aparitia acestei boli mintale (de exemplu intoxicatia cu substante, afectiunile bipolare, schizofrenia, etc.).

Principalul tratament prescris majoritatii pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune mintala (psihoza sau schizofrenie) este terapia medicamentoasa. Celor mai multe persoane li se prescrie un tratament cu medicamente anti-psihotice (administrate sub forma injectabila sau pe cale orala). In cazurile clinice grave, pacientii sunt spitalizati pana la stabilizarea starii medicale.

In ansamblu, terapiile moderne au ameliorat mult prognosticul dat pacientilor care sufera de o asemenea afectiune, candva pesimist. Studiile recente au dovedit ca noile tipuri de terapie, cum ar fi terapia de familie, terapia cognitiv-comportamentala si alte tipuri de terapii pot fi foarte eficiente in tratarea eficienta a acestei afectiuni medicale. Daca toate celelalte scheme de tratament au fost ineficiente, se poate indica terapia electroconvulsiva. Prin aceasta se remite simptomatologia pacientului, in special cea provocata de depresie. Alte studii arata ca un alt tip de terapie (terapia cu ajutorul animalelor) poate avea un rezultat benefic in ameliorarea starii generale a pacientului.

Pacientilor care au fost diagnosticati cu aceasta tulburare li s-a prescris psihoterapie. Acesta este un tratament foarte indicat, asociat terapiei medicamentoase. De regula, terapia cognitiva se foloseste pentru a remite simptomatologia si pentru a creste rolul social sau perceptia imaginii de sine a pacientului. Studii recente au dovedit ca acest tratament este un remediu eficient impotriva simptomatologiei psihotice a pacientului, declansate de prezenta acestei boli mintale clinice (psihoza). Terapia educationala si/sau de familie presupun participarea intregii familii a pacientului diagnosticat cu psihoza. Daca pacientul urmeaza acest tip de tratament pentru o perioada mai extinsa de timp, va obtine rezultate benefice. Aceste terapeutici asociaza un tratament medicamentos (neuroleptice, litiu) unei psihoterapii individuale sau colective ale caror modalitati sunt foarte variate, in decursul conversatiei medicul trebuie sa caute o buna distanta relationala, nici prea apropiata, nici prea indepartata. De indata ce pacientul admite ca ideile sale delirante sunt patologice, se poate intrevedea vindecarea sau, cel putin, o ameliorare in viitorul apropiat.

Terapia precoce este importanta in gestionarea afectiunii respective de catre pacient deoarece, cu ajutorul acesteia, cresc sansele individului de a-si controla psihoza. In cazul in care doriti sa aflati mai multe informatii cu privite la cele mai des folosite scheme de tratament ale psihozei, va recomandam cu tarie sa solicitati cat mai repede ajutorul unui medic specialist sau al medicului dumneavoastra de familie. Intrebati cu incredere medicul daca tratamentul cu Risperidon (unul dintre multele produse farmaceutice care pot fi aplicate cu succes in astfel de cazuri clinice) este adecvat in cazul dumneavoastra sau daca ar fi mai bines a urmati un tratament cu un alt agent medicamentos.